A ramas mai putin de o saptamana pana cand pietele Zalaului si locurile de comercializare a brazilor de Craciun se vor pustii. Pe asfaltul negricios vor ramane doar gramezi de cetina pe care oamenii salubrizarii le vor arunca in containerele stradale. Sigur, nu toti brazii care sunt expusi spre vanzare se si vand, dar mai bine de trei sferturi dintre ei ajung in casele oamenilor, improspatand aerul cu puternicul miros de cetina si rasina de brad. In paranteza fie spus, in unele camine, chiar daca bradul exista, el nu va imprastia prin incapere mirosul de cetina. Mai degraba va mirosi a hidrocarburi si titei. Este vorba despre minunatii brazi din plastic, verzi sau albi, care nu se vestejesc niciodata. Ingaduita fie-ne comparatia, a admira si a impodobi bradul din plastic e ca si cum ai mangaia si ai pofti la un manechin. Dar, fiecare cu gusturile lui.

Bradul de 350 de lei asteapta cumparator
Dar pana ajunge in casele noa- stre, bradul strabate un drum lung. Am incercat ieri sa aflam traseele pe care le-au strabatut bradutii, cam cu cat se vand si cat castiga cei care ii comercializeaza.
In fata Hotelului Porolissum din Zalau exista un spatiu de depozitare si vanzare a brazilor. Si nu orice fel de brazi, ci din aceia care ne fac sa credem ca tot ceea ce e adus din afara e mai bun. Sunt pomi adusi din Danemarca, Austria, Germania care te fac sa bagi adanc mana in buzunar pentru a-ti impodobi odaia cu ei. Lumea venea, se uita, intreba si facea cale intoarsa. E explicabil, pentru ca preturile nu sunt dupa bugetul romanului de rand. Toti brazii sunt din specia Nordmann Tanne. Un bradut in jur de 50 de centimetri il puteai duce acasa daca achitai 50 de lei. Pomul care nu ar fi incaput intr-un apartament, ca inaltime, s-ar fi vandut cu 350 de lei. Daca l-ar fi cumparat cineva. Pretul pomilor din ghiveci, pe care ii puteai folosi si la anul sau planta in preajma casei varia intre 70 de lei si 100 de lei. Nu vrem sa cobim, dar teama ne este ca, la preturile practicate, nici jumatate din marfa nu se va vinde.

O zi si jumatate in frig, pentru 50 de lei
In parcarea din fata Salii Sportu-rilor, patru vanzatori ambulanti mai ca te trageau de maneca sa le cumperi bradul. Numai ca nu prea aveau pe cine trage de maneca, pentru ca in spatiul de vanzare cam batea vantul. Sunt pomi frumosi, adusi din zona Clujului (Belis – Fantanele), ori chiar din inima Apusenilor, de la Abrud sau Campeni. Vanzatorii erau autohtoni, zalauani, vrem a zice.
Un tanar la vreo 25 de ani a inceput vanzarea de luni. Pana marti la vremea amiezii a vandut de 500 de lei. Cum procentul de castig este de zece la suta din marfa vanduta, intr-o zi si jumatate s-a ales cu 50 de lei. Tanarul trage nadejde ca, odata cu apropierea sarbatorilor si marfa lui va trece mai cu spor. Brazii au aproximativ aceeasi inaltime si fiecare exemplar se vinde la 30 de lei.
La cativa pasi mai incolo, o femeie se plangea ca nu merg nicicum vanzarile. Era un frig taios, femeia era imbrobodita cu fular peste naframa si se incalzea cu un ceai fierbinte. Brazii ei provin „de la munte, din judetul Cluj” si vanzatoarea e hotarata sa stea pana in Ajunul Craciunului. Preturile oscilau intre 30 si 70 de lei, bineinteles, tot in functie de coroana si inaltime. Inspre intrarea din fata, doi comercianti mai inspirati s-au aciuat intr-o rulota. Aici dorm, aici mananca. Mananca hrana calda, cumparata de la un chiosc din apropiere. Vanzarile nu merg cum si-ar fi dorit si teama le este ca o parte din brazi vor ramane pe platou.

Singuratatea bradului din Camar
In piata din Dumbrava Nord sunt si nu prea pomi de Craciun. Comerciantii de brazi stau in afara pietei si ofera potentialilor cumparatori brazi si molizi. Preturile erau mai piperate decat la Sala Sporturilor. Unul dintre vanzatori incerca sa ne imbrobodeasca sa cumparam molid, ca, pasamite, ar avea un miros de cetina mai puternic. Numai ca molidul, dupa cateva zile tinut la caldura, se scutura de trebuie sa stai cu farasul sub el. Pretul molidului era ca cel al bradului, de 30 de lei. Nu prea misuna lumea prin spatiul cu brazi.
La intrarea principala in piata, un brad tantos razima unul din stalpii ruginiti ai portii. Razima e un fel de a spune, pentru ca bradul isi incolacise crengile pe langa stalp ca o iubita bratele pe langa gatul celui drag. Dar, din nefericire, era o incompatibilitate intre cetina bradului si rugina stalpului, asa ca intre Lapona Enigel si Riga Crypto sau intre Hyperion si Catalina. Din cate am aflat, bradul singuratic provine din Camar, dar nu-l doreste nimeni, fie ca nu vrea sa-i deranjeze singuratatea, fie ca pe o eticheta sta scris pretul de 120 de lei. Dar nu ne indoim de faptul ca o sa ajunga si el in casa vreunui crestin. Ar fi prea trist sa-l prinda Craciunul imbratisand un stalp ruginit al portii din Piata Dumbrava.

De sute de ani imbucura sufletele, de Craciun
Povestea bradului de Craciun nu-i de ieri de azi. Cu aproape o mie de ani in urma traditia bradului s-ar fi instaurat in Germania, cand Sfantul Boniface ar fi taiat un brad la care se inchinau cativa oameni si ar fi plantat in locul lui un brad ca un semn de credinta in puterea lui Dumnezeu. O alta legenda plaseaza bradul impodobit inainte de crestinism, cand ramurile coniferelor erau folosite pentru ceremonii. Despre traditia impodobirii bradului, unele surse afirma ca fiind un obicei preluat de la triburile germanice, unde bradul simboliza, prin forma sa triunghiulara, Sfanta Treime. Alti istorici spun ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga, in Letonia, in 1510. De prin secolul XVIII, cand luminile au fost acceptate drept decoratiuni, bradul de Craciun a devenit o particica din traditiile europene, apoi, acest obiect a traversat Atlanticul. Odata cu trecerea timpului, brazii de Craciun au fost decorati cu ingerasi, stelute si clopotei pentru a alunga spiritele rele. Acum, bradul se gaseste in aproape fiecare casa, iar momentul magic al impodobirii bradului, de obicei, in Ajunul de Craciun, il asteptam intotdeauna cu nerabdare si cu sufletele curate.

Post Views: 72