Alesii nostri, vor incerca, din acest an, marea cu degetul. Cu sau fara colac de salvare. Se vor avanta in „apele” Parlamentului European, fie ca stiu sau nu sa inoate. Avand in spate votul electoratului roman, care isi va desemna reprezentantii pentru Bruxelles.
Romanii cu siguranta nu au cum sa stie despre acesti oameni cat sunt de pregatiti pentru o astfel de… meserie. Si nici ei insisi, probabil, nu au habar cum vor face fata acestei provocari. Evident, pentru toti este o tentatie care ridica unele semne de intrebare. In primul rand, romanul este foarte incredintat ca cel care vrea sa acceada in PE are in vizor mai ales remuneratia, care i-ar putea tine de cald pana cand se va elibera de… frustrarile generate de deosebirile dintre PE si parlamentul national.
Un alt semn de intrebare ar putea sa se nasca din trecutul candidatului. Cat de mult s-a intalnit el cu cetatenii? Se vede el ajuns acolo, fara a fi simtit pulsul circumscriptiilor, chiar fara sa fi parcurs un traseu politic ascendent? Cu certitudine, nu va pretinde nimeni sa aiba stofa de diplomat, dar nici n-ar fi de dorit ca, abia iesit din gaoace omul nostru sa-si faca cuib in PE. Pentru romani, moda practicata de politicienii europeni de a-si termina cariera la Bruxelles e desueta. Ai nostri vor sa-si faca debutul acolo si, mai mult, sa-nchege o armata de relatii.
Asa stand lucrurile, nu ne-am putea imagina decat ca, intre noi si ei, nu va exista niciodata o legatura reala, ci doar o lozinca electorala: ca ei ne reprezinta. In timp ce, in realitate, se vor situa foarte departe de noi. Si vor invoca faptul ca activitatea lor, in PE, a vizat adecvarea unor masuri si legislatii la nivelul intregii Europe. In tara, puterea si responsabilitatea o au altii. Si asa, romanii se vor trezi, din nou, dezamagiti ca europenii n-au reusit sa ne daruiasca din plusul lor de prosperitate.