Ii port o amintire luminoasa domnului profesor Ion Ivanescu de la unul dintre concursurile de istorie, la care eu participam ca elev, iar dansul ca profesor insotitor. nu ma indoiesc ca o sa-i pastrez un loc in inima mea, dar simt nevoia sa spun cateva lucruri referitoare la articolul dansului „Profesorii de religie”, aparut marti, 27 ianuarie in „Graiul Salajului”.
Nu contest buna credinta a domnului profesor, dar cred ca articolul contine simplificari exagerate si generalizari. Articolul este construit antitetic: pe de o parte ^preotii cu dar si duh prin hirotonire”, pe de alta parte „laicii profesori de religie, fara discernamant crestin si scoliti pe banda rulanta”. Data fiind „lipsa lor (a profesorilor de religie) de interes in educatia religioasa”, autorul propune ca „educatia religioasa sa fie facuta de preoti”.
Eu sunt convins ca preotii fac educatie religioasa, nu doar atunci cand slujesc, ci si prin simpla lor prezenta. Nu sunt insa deloc convins ca profesorii de religie fac si altceva decat educatie religioasa. Poate, educatie in sensul general.
Nu stiu cati profesori de religie cunoaste dansul si nu stiu in ce masura le cunoaste pregatirea si munca. Stiu ca am absolvit aceleasi Facultati de Teologie ca si preotii. Atunci cum se face oare ca noi, profesorii, am fost „scoliti pe banda rulanta”? Stiu ca predam, organizam activitati filantropice, serbari si excursii, ramanem adeseori cu elevii dupa ore si discutam cu ei, ne implicam in activitatile si proiectele scolii. Multi dintre noi sunt voluntari in proiectele coordonate de Biserica. Pregatim colinde si ducem copiii la spovedit. Oare chiar se „poate ridica problema nulitatii lor (a unor profesori de religie) in procesul educational religios”?
Se intampla adesea ca la orele de religie ortodoxa sa participe si elevi de alte confesiuni crestine. Personal, am incercat sa nu discriminez niciodata acesti elevi si sa respect specificul confesiunii lor in activitatile noastre. Poate ca acesti elevi ar fi mai potriviti sa spuna daca avem sau nu „motivatia ecumenica sincera”.
Cat despre catalogarea raspunsului unei persoane, pe care nu o cunosc, ca fiind „obraznic”, i-as spune domnului profesor ca termenul „obraznic” nu e decat o eticheta. E foarte la indemana sa etichetam persoane al caror comportament nu corespunde nevoilor noastre. Insa astfel, adesea, producem suferinta unor oameni pentru simplul fapt ca gandesc altfel decat noi, desi cu totii – speram – ne straduim sa-L slujim cat mai bine pe Dumnezeu. De aceea, modul in care se face referire in articol la o persoana anume, chiar daca nu i se specifica numele m-a revoltat, reactie care o au si ceilalti colegi care se simt „pusi la zid si etichetati”. Lucrurile nu sunt intotdeauna cum par si – cu atat mai mult – oamenii, indiferent daca acestia sunt sau nu … profesori de religie.

Post Views: 84