In Romania se vorbeşte de ceva vreme de o criză alimentară. Mai pe inţeles, că noi, romanii, am putea rămane fără grau pentru paine, fără lapte şi carne pentru consum, fără legume sau fructe proaspete, intr-un cuvant să nu avem ce manca. Nu aveam de mancare nici pe vremea lui ceauşescu, dar asta este altă poveste. Mancare exista, se producea, dar o păpa lupul cel rău. acum nu mai producem. De s-ar ridica Ceauşescu din mormant să vadă ce s-a ales din ţara bogată şi roditoare -”granarul Europei”, de fabricile romaneşti unde toată avea de lucru şi care exportau produse in toată lumea … pe mulţi ar mai popi. Avem acelaşi teren roditor, aceleaşi dealuri, campii şi rauri line ca acum 20 de ani. Mi se pare că noi, romanii, trăim ca-n povestea cu drobul de sare. Cum putem spune că o să murim de foame cand oraşele sunt pline de şomeri care se plang că nu au bani să-şi plătească incălzirea la bloc şi să -şi hrănească copiii şi că nu au unde lucra, iar la sate stau casele pustii şi pămantul nelucrat? Bătranii se uită cu jale la pămantul care rămane pustiu pentru că ei, bolnavi şi garboviţi de anii bătraneţii, nu mai au puterea să dea cu sapa, să secere sau să meargă la coasă, iar cei tineri nu vor să se intoarcă la sat, să facă agricultură. Işi amintesc cum, pe vremea colectivului, defrişau arbuştii de pe dealuri pentru a mai descoperi o palmă de pămant pe care să semene ceva şi coseau iarba de pe marginile şanţurilor ca să aibă mai mult fan pentru cele patru – cinci vite din bătătură. Acum rămane nelucrat chiar şi pămantul cel mai rodnic. Ciurda satului avea sute de vite, iar acum abia le mai numeri pe degete. In ţara noastră nu poate fi vorba de o criză alimentară, ci de o criză morală. Democraţia ne-a furat minţile. magazilene noastre s-au umplut cu produse străine, pline de E-uri şi de alte chimicale. Pentru că acum produc străinii pentru noi. Ne-am obişnuit repede cu ele, pentru că e mai greu să iei totul de-a gata decat să pui mana să-ţi faci singur. Acum, că a ajuns cuţitul la os, n-ar fi rău să ne amintim cine suntem, de unde am plecat şi să punem din nou mana pe sapă şi pe seceră şi să ieşim din criză…