De ani de zile, parlamentarii romani – iar cei din Salaj nu fac exceptie – se lauda electoratului cu puzderia de amendamente depuse la legea bugetului. Daca e ceva de cerut, daca e vreo suma pe care si-o doreste cu ardoare vreun primar din colegiul uninominal al alesului, acesta depune un amendament la legea bugetului. De-a lungul ultimilor patru ani am invatat ca amendamentele sunt depuse in van. Bugetul este, oricum, ala stabilit de catre Ministerul de Finante, iar sansele ca el sa fie marit la capitolul cheltuieli pentru podete, biserici si bisericute sunt, de obicei, nule. Asta insa nu-l descurajeaza pe parlamentatul roman. El depune pentru ca mai apoi sa se poata lauda in momentele cheie ale carierei sale: „am depus, zeci, sute, mii de amendamente la legile bugetului in fiecare an, dar nu am fost sprijinit de catre oamenii aia rai din guvern. Eu sunt bun, votati-ma din nou.
Ei bine, anul asta, cel putin paralmentarii puterii nu vor mai putea face din amendamentele lor un motiv de lauda. Ceea ce este bine. Ponta, din nu stim ce motive, le-a sugerat sa nu mai depuna amendamente ca nu vrea sa dispara din buget sume aruncate pe fereastra. Parlamentarii nostri, si asa lipsiti de activitate, se vor vedea cu cv-urile profesionale mult subtiate. Cand va veni din nou momentul sa se infatiseze in fata alegatorilor, intrebati ce au facut in parlament si pentru ce s-au batut ca leii sa-si pastreze sumele destinate cazarii, vor putea recunoaste cinstit ca n-au facut nimic. Ceea ce va duce la un nou mandat, fiindca nimicurile sunt la mare pret in politica romaneasca.

Post Views: 64