„Va fi o guvernare de bun simt”. Asta a spus Emil Boc. Si a repetat, in fata a sute de oameni, in fiecare oras prin care a trecut in campania electorala din toamna anului trecut. La nici doua luni de la inscaunarea in fotoliul de prim… executant al tarii, ne obliga sa ne raportam la zisele sale in calitate de naivi. Si, eventual, sa ne consolam: mai bine naivi decat mincinosi. Si totusi, s-a intrecut masura. I-a lovit amnezia si ar trebui sa se caute, urgent, la doctor. Pentru ca sunt pe cale s-o ia razna.
Cu reducerea salariilor si pensiilor de lux, au rezolvat. Nu se poate. Cu cresterea pensiilor, la fel. Cheltuielile in ministere si agentii, in loc sa scada, asa cum s-a promis, au crescut. Ba, mai mult, au crescut si contributia de asigurari sociale, cu peste 3 la suta. Asa, ca o masura… sociala! Ultima mostra de lacomie pune, insa, capac la toate: cresterea, de 6 ori (!) a impozitului pe case. Motivatia guvernantilor este aceea ca valoarea caselor a crescut, din 2002, de 5-6 ori si, prin urmare, trebuie sa creasca si valoarea impozabila a cladirilor. Masura este de un cinism fara margini. Si, mai grav, demonstreaza ca, ahtiati dupa bani, nu mai au nici o limita. Nu-i deranjeaza evaziunea fiscala, devenita incontrolabila. Nici proprietatile si averile de lux. Nu le spun nimic cifrele alarmante privind cresterea numarului de someri. Au orbul gainii si nu vad cresterile de preturi la alimente si servicii. Sau, nu-i intereseaza nimic. In afara de bani. Si se arunca, precum uliul, pe prada sigura. Cu nesimtirea care, din pacate, n-a fost si, se pare, nu va fi niciodata in criza! Motiv pentru care, vom repeta, de cate ori ne va obliga prin incalcarea cuvantului dat, promisiunea din campanie.