Redacția
Cine spune ca anii de liceu nu sunt cea mai frumoasa perioada din viata unui om, acela n-a trait cu adevarat. Aceasta este perioada din viata in care emotiile sunt necenzurate si neamestecate, idealurile forteaza granita perfectiunii in orice gest si orice actiune si, mai ales, par tangibile. Peisajul mental se deruleaza intr-un fundal in care nu este loc de compromis si care este idealizat la maximum. In cei patru ani de liceu se nasc prietenii si complicitati la bune si la rele, profesorii sunt adorati sau demonizati dupa principii nesofisticate. Cei mai minunati patru ani din viata unei generatii s-au incheiat ieri cu festivitatea de absolvire a clasei a doisprezecea. Parintii si bunicii emotionati isi stergeau lacrimile discret, iar profesorii erau coplesiti de un alt final de drum al uneia dintre generatiile pe care le-au invatat, le-au instruit, pentru ca in final sa le dea drumul sa zboare. Pentru absolventi, ziua festivitatii de absolvire este cea mai incarcata de emotii pentru ca ei sunt protagonistii. Daca mintea lor va integra multe experiente de viata de acum inainte, inima nu poate sa uite sentimentele care i-au insotit in cei patru ani de liceu. Vor urma alte experiente de viata si alte prietenii, pentru ca viitorul este plin de surprize. Certitudinea ca aceasta perioada din viata nu se intoarce niciodata va fi indulcita de amintirea primei dati cand cand sangele era invadat de fluturi si cand paseau pe un teren nesigur zi de zi, cand totul era dulce-amar. Absolventii isi vor aminti cu drag de stresul tezelor, de dorinta de a deveni mai curand majori, de incertitudinea reusitei la bac si perspectiva unor esecuri din viata la examenele de admitere la facultate care vor urma. Nelinistea care prevesteste orice despartire finala am simtit-o si ieri la festivitatatea de absolvire de la CNS. Daca toate povestile incep cu „a fost odata”, de ieri, pentru absolventii clasei a XII-A, povestea merge mai departe cu „ va continua”.
Alina Rad
