Am cutezat sa numim peisajul mirific al tarii noastre un „taram al ingerilor”, cum spunea Papa Paul al II-lea despre pamantul romanesc. Si am facut-o cu atata emfaza. Se pare ca ne-am jucat cu cuvintele si L-am suparat pe Cel de Sus. Rasplata ne-a fost intoarsa inzecit. Inundatii, seceta, alunecari de teren, la care n-am ostenit sa adaugam milioane de hectare fertile ramase parloaga, sisteme de irigatii inghitite de pustiu si ca tacamul sa fie complet, indiferenta afisata fata de cea mai frumoasa si rasplatitoare profesie -cea de agricultor. Taranul s-a prefacut, de voie de nevoie, intr-un om in viata caruia nu se mai petrece nimic sau aproape nimic. Feciorii lui au luat calea bejeniei. Cei ajunsi din gluma si intamplare in jilturi de dregator ridica primii piatra si arunca spre locurile de unde au venit. Batranii, averea cea mai de pret a unui popor sunt astazi necajiti si umiliti. Copiii lor numara de sute de ori felia de paine cu care sunt datori celor ce le-au dat viata. Nu ne mai gasim, sau nu ne mai regasim in contemporaneitate. Traim in lumi paralele; una a celor ce au vremelnic painea si cutitul in mana, cealalta a multimilor derutate, mintite, batjocorite de cei din capul tarii. Ce am ridicat in decenii am trecut in neant in cativa ani. Hai sa ne uitam in propria ograda si sa intelegem degraba ca a te juca tamnesam cu vointa divina nu e chiar o gluma. Minciuna are picioare scurte si nu mai impresioneaza nici macar in Parlament. Haosul, dezastrul, devalmasia sunt la ele acasa. Cum poti afirma ca traiesti pe un „taram al ingerilor”, cand curg rauri de lacrimi, cand tristetea si jalea au luat cam de multisor locul bunastarii, veseliei, bucuriei de a trece prin viata. Ne-am prea intrecut cu gluma.

Post Views: 72