“Moșuții” din localitatea Rus – tinerii îmbrăcați din cap până în picioare în paie care dansează în ajunul de Anul Nou pe melodii populare, nu vor mai fi prezenți în acest an în casele sătenilor, din cauza restricțiilor impuse de pandemia de Coronavirus.

Potrivit primarului comunei Rus, Aurelian Cozma, tradiția “moșuților” îmbrăcați în paie va fi suspendată temporar, însă ea va fi cu siguranță reluată în momentul în care condițiile sanitare vor permite acest lucru.

“Anul acesta nu se va putea merge din casă în casă, cu acest obicei, din cauza pandemiei. Tradiția o să-și revină, însă, în forță, după ce trece această boală. Am constat deja că tinerii încep să se întorcă în comună și vin cu inițiativa reluării unor tradiții, precum jocul la șură sau șezătorile”, precizează primarul din Rus.

Potrivit muzeografului Olimpia Mureșan, de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, “moșuții” de Anul Nou de la Valea Someșului, din localitatea Rus, este un obicei unic în țară.

În ajunul de Anul Nou, doi tineri neînsurați sunt îmbrăcați din cap până în picioare în paie, iar apoi  colindă toate casele din sat, unde fac un dans specific. Costumarea se face la casa meșterului priceput în costumarea cu paie, ajutați de alți bărbați, tineri și bătrâni din sat. Cei care urmează să fie costumați aduc doi căpiți de rogoz de baltă sau paie de ovăz moi, din care oamenii răsucesc și împletesc un singur fuior bine strâns, lung cât să înfășoare din cap până în picioare feciorii care au fost aleși să îmbrace acest costum. Aceasta operațiune este foarte migăloasă și durează ore bune, dar obligatoriu trebuie terminată până la venirea nopții.

“Echiparea celor doi moșuti este însă un prilej de voie bună și împlinire, fuiorul bine răsucit de toți participanții la această îndeletnicire aduce ideea de unitate, iar paiul din care este făcut aduce în prim plan anul vechi plin de belșug, gata să fie înlocuit de  cel nou plin de speranțe. Abia după ce sunt acoperiți, cei doi poartă numele de Moșuți, iar tradiția poate să înceapă. Costumația mai prezintă o mască pe cap (chipiu) confecționată din carton și îmbrăcată cu hârtie colorată (roșu, portocaliu), culori cât mai stridente. Pentru a-i diferenția, una din măști avea panglici colorate — feciorul care o purta fiind —baba, iar cealaltă mască, cu mustăți și barbă, având în partea de sus însemnul crucii sau o panglică tricolor era — moșul. Cei doi moși reprezintă anul vechi și anul nou”, susține Olimpia Mureșan.

După ce s-au îmbrăcat “moșuți”, în seara de Anul Nou, în jur de ora 20.00, însoțiți de ceterași și de feciori incep umblatul pe la casele oamenilor, pornind dintr-un capăt de sat și urmând să termine în capătul opus. Pe drum, ceterașii cântă melodii de joc, flăcăii șuierând și oprindu-se în dreptul porții fiecărui gospodar. Ei nu intră în curte până nu iese gazda la poartă și le deschide ușa. Odată intrați în casă, ceterașii cântă melodii de joc, moșutii joacă un dans scurt, iar după ce termină, își scot măștile de pe cap și urează gospodarului și familiei: An Nou Fericit! După urare, gospodarul îi plătește și ei pleacă mai departe. Cel care adună banii este unul dintre ceterași.

Obiceiul este foarte frumos descris de Ioan Brânduşan, unul din oamenii din sat care a fost la rândul lui moşuț şi care acum îi îmbracă pe tinerii care se încumetă să facă moşuții în sat:

“Obiceiu aiesta îi de mult, di pă vremea bunicilor, io nu vreu să dispară că îi numa aicea la Rus. Umblau doi feciori  în noptea de Anu Nou, umblau tăt satu. Mereu la muzicant şi să înțălejeu care vroieu să hie moşuți şi îl întrebeau: cât îmi dai să umblu moşuț, îmi trebe o căpiţă de paie. Nu vă dau numa 200 de lei. Muzicanţii plăteu moșuții, ei strânjeu banii. Erau tri cu muzica, tăți erau din sat: ceteraş, contralău şi gordonaş. Cine era pretin cu muzicantu mere şi zâce: io vreu să hiu la anu moşuț, să-mi fac uarişte bani. Îmi dăde 250 lei. Io am umblat mai mulți ani. De îmbrăcat îţi trebe paie sau fân. Cel mai bun era rogozu di pă vale. Cei care umblau cu moşuţii, trăbuieu să facă rost de paie sau rogoz. De multe uări merem la CAP şi furam rogoz di la cai şi merem şi-l ducem la muzicant acasă, unde ne îmbrăcau doi uamini. Erau numa doi în sat care ştieu îmbrăca, di la ei am învăţat io: Brânduşan Teodor şi Musca Alexandru, numa aieştea ştieu. Nu-i aşe de greu, da trebe să ştii cum, îi o tehnică. Să făceu răsucituri pă drod. Unu traje on mănunchi de paie din căpiţă şi tăt traje şi învârteşte paile alea şi face cordă lungă, să face sângură numa trebe să tăt învârteşti. Ca să steie paile alea bine pă tine, unu la capăt, la fârcitură de unde faci sucitura, acolo stă cu o sârmă de aia subţâre, traji din câpiţă şi tăt faci sucitură şi învârți sârma ceie ca să poți înfăşura bine. După ce ai făcut sucitura ceie lungă, lungă de fân, o înfăşori pă fecior începând di jos, di pă pticior, di la gleznă şi vi rotă, rotă până ajunji între pticiore. Apoi, îl pui pă celălalt pticior şi apoi alea le îmbinezi, le leji on ptic şi îi faci loc să să potă ptişa.  După ce să  îmbină alea două sucituri, să continuă în sus până suşioară, apoi la mâini şi la gât. Apoi să făceu chipiurile din material, trăbuie să hie mai lunji să nu să vadă gâtu ori faţa, numa tăiet la uăti, la nas şi la gură. La babă i să pune nişte prime acățate de chipiu şi la moş era făcută în față o cruce sus, pă chipiu. Feciorii care umblă moşuți înainte cu două zâle nu mânâncă numa pome fierte sau cârnaț fript bine, ca să nu trăbuiască să margă afară, n-ai cum mere şi dacă te scapă că nu poţi, trăbuie să strâci tăt. După ce erau gata de îmbrăcat, la ora opt sara, în sara de Anu Nou, trăbuie să porneşti. Să începe dint-on capăt de sat şi termina în celălalt, tătă noptea, ori că ploua, ori că ninje, cât era de frig, umbla tăt satu şi terminai în ziua de Anu nou, pă la amniază. Muzicanții începeu muzica şi ieşe gazda afară şi te chema, nu intrai în casă până nu vine gazda să-fi deschidă uşa. Dacă nu-ţi deschide gazda uşa, nu intrai, merei mai departe. După ce intram înăuntru, muzicanții cântau, moşu şi baba trăbuie să joce, cântau muzica populară, moşuşii trăbuieu să să învârtească de câteva uări, ei nu vorbesc mnică, câteva minute, muzicantu întrerupe şi mere la altă casă. Gazda îți dăde di la 3 lei în sus, 5 lei, 10 lei, cine îţi dăde 25 de lei era mult. Muzicantu strânje banii, el era şefu. Erau după noi o grămadă de băieţi care cântau, fluierau, era o larmă pân sat de numa. Când găta tăt satu, asta era pă la 12 zâua, când ieşeu uaminii di la beserică. La ultima casă, acolo unde ştiem că terminăm, muzicantu plăte on chil de pălincă şi la femeie îi plăte să nefacă carne friptă cu cârnaţi şi coste. Acolo ne dezbrăcam, mâncam şi să numărau banii şi nouă ne dăde 250 lei la unu, aşe cum ne-am înțăles la început. După ce ieşeu di la biserică, noi, moşuţii, era obligatoriu să facem joc, danţ. Merem la cămin, scotem tăt din cămin, vineu muzicanţii, erau şi ei obosâţi. La joc vineu tăte fetile şi jucau: era învârtita, ţigănesc, patru paşi şi şepte paşi şi domneşte. Tătă lumea aştepta în noptea de Anu Nou să vină moşuţii”.

Referitor la originile obiceiului, unii spun că “moşuţii” – moşul şi baba sunt reprezentaţi de primii oameni care au locuit în sat.

“Cine o vinit prima dată în locu aiesta, o fost on moş şi o babă care făceu coveţi şi s-o stabilit aici şi pă aceia îi chema Rus şi de aceia o rămas satu Rus şi de aceia să face, din respect şi nu vrem să să piardă”, afirmă Ioan Brânduşan.

În ceea ce priveşte semnificaţiile obiceiului, unii spun că jocul moşuţilor reprezintă trecerea de la anul vechi la anul nou. Jocul lor lăsa belşug în fiecare casă prin paiele căzute din costumaţie în timpul dansului, dar aduc şi bucuria despărţirii de anul vechi şi păşirea în cel nou.

Post Views: 196