Ioana Deac
Ziua bună, dragi cititori! La vestea morții unui prieten comun, destul de înstărit, un bărbat l-a întrebat pe un altul:
Cât a lăsat?
Totul.
”Bătuți de aripile tuturor vânturilor, purtați într-o lume care nu mai este umană, oamenii se cred cuceritori, dar sunt robi consumați, se cred bogați, dar sunt săracii pământului.” (Ernest Bernea)
Dragilor, ce este viața și moartea pentru cei mai mulți dintre noi? Noi sperăm mereu, ne frângem și ne consumăm și visăm neîncetat la ceasul cel bun al înfloririi. Dar zilele se scurg cu repeziciune și ne trezim într-un automatism al firii, care se scladă în monotonie și cenușiu.
Greșim, deoarece confundăm liniștea cu bogăția materială și huzurul cu bucuria și împlinirea. Greșim, pentru că ne concentrăm prea mult pe lucurile efemere, care ne fură suflul și tihna, iar la finalul vieții plecăm goi și lipsiți.
Să ne purtăm cugetul și fapta înspre o moștenire fără fisuri și umbre, înspre o bogăție perenă, care nu împovărează, ci înlesnește drumul către eter. Să exersăm zi de zi renunțarea, pentru a deveni mai puțin ”grei”.
Vă invit la o reflecție!
(Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)
Redacția
