MOTO: „Cind scrii despre femei, trebuie sa-ti inmoi pana in culorile curcubeului si sa presari rindurile cu pulberea de pe aripile fluturilor” (Diderot – filozof francez, 1713-1784)
Mitocan este un adjectiv ce desemneaza trasaturile negative ale unui cetatean strain normelor de conduita civice. Prin conduita sa, mitocanul este un badaran, un mojic, un topirlan, un mahalagiu. A aduce injurii unei femei este o mitocanie, o insulta si un pacat de neiertat. Si mai grav este cind un intelectual si nu un mitocan aduce injurii eternei femei datatoare de viata, de frumusete si de lumina.
Deunazi m-a cuprins tristetea cind un intelectual de clasa, om politic de frunte, jurist cu multa carte, fost prim-ministru si parlamentar cu vechime, a atentat nemanierat la pudoarea unei femei si nu o femeie oarecare, ci presedinta Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, care, ierarhic, reprezinta a treia persoana politica in stat, dupa Traian Basescu si senatorul Mircea Geoana.
Recent, in Camera Deputatilor s-a produs un conflict care a daunat imaginii vietii parlamentare intre Adrian Nastase – nostalgic dupa puterea pierduta si noua presedinta a Camerei, Roberta Anastase. Invidios ca nu mai este ceea ce a fost, colegul Robertei Anastase – Adrian Nastase – a perturbat interventiile deputatei, vociferind in taina si luind in deridere si chicotind expozeul parlamentarei, bruind-o pentru a-i lua fotoliul de presedinte al Camerei.
Prin atitudinea sa distanta fata de colegii parlamentari, a devenit un adevarat girondin, convins ca are dreptul ca-n venele sale sa pulseze numai „singe albastru”. Adrian Nastase are nostalgia „vremurilor bune”, ale conditiilor cind tineretea si-a petrecut-o in „curtile” odraslelor din cartierul Primaverii, unde nu era nici intristare si nici durere, ci numai veselie, fara saracia lucie a celor multi si obiditi. Scolit pe spesele partidului intr-un invatamint de „casta”, cind „bluzele albastre” nu puteau intra in rindurile brahmanilor, Adrian Nastase a devenit un intelectual cu o cultura juridica de invidiat. Dar nu ne putem impaca cu atitudinea sa aroganta de satrap persan ce foloseste impotriva adversarilor politici cu argou ce-i atenueaza prestigiul. Oare cum a putut Adrian Nastase sa se adreseze ironic, fara eleganta, Robertei Anastase, cu expresia: „S-ar putea s-o intimidez pe Roberta Anastase, dar poate din punct de vedere intelectual”. Cu alte cuvinte, presedinta Camerei, superioara ierarhic lui Adrian Nastase, n-ar avea un nivel intelectual pe masura fostului prim-ministru, fostului ministru de externe, a marelui colectionar de arta, a juristului cu multe carti rare, a profesorului universitar doctor in drept si a parlamentarului perpetuu, postrevolutionar.
Invidia lui Adrian Nastase, al carui fotoliu l-a luat pe cale democratica Roberta Anastase, se transforma in rautate si, mai mult, in mitocanie, cind la un post de radio, cu o ironie badaraneasca, adresindu-se presedintei Camerei Deputatilor, afirma: „Frumusetea trece, prostia nu”. Cu alte cuvinte, dupa judecatile omului politic Adrian Nastase, prima doamna din puterea legislativa este o proasta.
Intr-adevar, frumusetea fizica trece odata cu imbatrinirea, dar cea morala ramine. Cit priveste ironia lui Adrian Nastase adresata parlamentarei ca „prostia ramine”, dovedeste o insulta necugetata adresata unei femei, dovedeste mirlania si mitocania unui ratacit intelectual, cu grave carente in conduita domniei sale.
Si pentru ca lumea traieste prin femeie, e firesc sa n-o lovim nici cu o floare. Este un mare adevar persan pe care ar trebui sa-l cunoasca si parlamentarul Adrian Nastase.

Post Views: 72