Dragi cititori, timpul a zburat parcă mai iute ca niciodată și ne trezim din nou, perplecși și toropiți, la câteva zile distanță de miracolul central al creștinismuluI: Nașterea Domnului.

Cum să mai credem în zilele noastre în nașterea din Fecioară? Reprezintă ieslea din Betleem ceva mai mult decât niște figurine banale ale unei lumi de mult apuse? Câți dintre noi ne mai gândim astăzi la mântuirea sufletului și la lumea de dincolo? Câți mai credem? Mai avem gânduri sau dorințe suprafirești, sau ne-am lăsat amețiți de iluzii și străluciri efemere?

Dacă privim în istorie descoperim că acei creștini care au făcut cel mai mult pentru societate sunt acei creștini care s-au preocupat de lumea viitoare. Bravii apostoli au pornit pe jos să convertească Imperiul Roman, cutezătorii bărbați care au făurit Evul mediu și misionarii creștini care au abolit comerțul cu sclavi, toți ”și-au lăsat urmele pe pământ pentru că mințile lor au fost preocupate de Cer”.

De-a lungul timpului, în decursul a patru mii de ani, a existat o succesiune de oameni care, unii după alții și fără abatere, au prezis același eveniment al Nașterii și al Mântuirii. Acești oameni nu au putut fi înduplecati de la misiunea divină indiferent de amenințările, persecuțiile și moartea la care au fost supuși.

Iisus Christos este o figură istorică dovedită și nu un personaj din mitologia greacă. Ideea la modă este să spunem astăzi că El a fost un mare învățător moral, ca și Confucius, Aristotel, Platon, etc. Așa este! Iisus a fost cel mai mare învățător moral și dacă am urma sfaturile Lui am putea instaura o ordine socială mai bună și am putea evita războaiele și corupția. Dar dacă ne oprim doar la aceste aspecte, am pierdut esențialul. Iisus a spus cele mai șocante lucruri pe care le-a afirmat cineva vreodată: faptul că El este Fiul lui Dumnezeu și ca El are puterea de a ierta păcatele și promisiunea vieții veșnice pe care a făcut-o pentru toți cei care Îl cred și îl urmează. Așadar, oameni buni, creștinismul ia chip în momentul Nașterii din iesle. Gândul la această naștere și la promisiunea veșniciei ar trebui să fie principalul nostru obiectiv.

Nu vom salva această civilizație dacă civilizația este principalul nostru țel. Dacă noi încetăm să ne gândim la Veșnicie, încetăm să mai fim eficienți pentru lumea aceasta. Și cum să privim la transcendență dacă nu avem Ieslea Sfântă înaintea ochilor? Cum vom păstra vie în noi dorința după țara adevărată dacă nu privim la Miracolul din Betleem? Mai auzim noi șoaptele Pruncului din iesle în hărmălaia mercantilă actuală? ”Oamenii pământului au uitat chemarea Cerului”, se frământa în scrierile sale C.S Lewis.

Miracolul din Iesle este o sursă inimaginabila de speranță, de încurajare! Cel care stăpânește stelele ”a fost așezat în iesle pentru ca noi să fim așezați în Paradis.” Ieslea ne vorbeste despre o altă lume, ieslea este fereastra către infinit. Dragilor, nici mintea, nici inteligența artificială nu pot crea această Revelație supremă; nici Moșul, nici renii, nu pot face astfel de promisiuni. Iluziile nu rezistă vieții și nu înfruntă suferința. Ieslea este stratagema iubirii divine, ieslea este armonie, restaurare, speranța și etern. Ieslea este, paradoxal, bogăție și merinde pentru toate necesitățile noastre.

Miracolul din iesle a zguduit lumea, a rupt timpul în două: înainte și după Christos. Pruncul din iesle ne-a dat totul pentru nimic. Fiul și-a asumat Umanitatea pentru noi, și-a asumat sărăcia, renunțarea și suferința. Noi ce ne asumăm pentru El? Suntem datornici față de această iubire, suntem atât de datornici față de acest dar extrem.

De acest Crăciun, să ieșim puțin din logica acestei lumi și să alergăm la Iesle. Să ne acordăm inimile cu Inima ce bate, în chip miraculos în leagănul vieții. Să căutăm împărăția zorilor de bine și să ne recâștigăm demnitatea pierdută.

Să rezistăm desacralizarii tainelor sfinte și să fim vigilenți cu limbajul public care ne controlează hipnotic mintea. Să nu lăsăm Ieslea Sfântă să fie șubrezită de timp, sau așezată la periferiile inimii și ale cetății noastre. Să credem din toată inima în aceste idealuri și să luptăm pentru ele! Aceasta e cu adevărat Marea Sărbătoare! Christos se naște, veniți să ne-nchinăm!

Închei cu îndemnul scriitorului C.S. Lewis: ”Țintiți spre Cer și pământul vă va fi dat pe deasupra! Țintiți spre pământ și nu veți primi nici pământul nici Cerul!”


















Post Views: 519