Am intrat de vreo trei zile in Saptamana Patimilor si, ca buni crestini, va trebui sa patimim pana vom cumpara mielul de Pasti. Nu am nici cea mai mica indoiala ca, daca pana saptamana trecuta cand a fost Praznicul Invierii la catolici, carnea de miel avea o desfacere ce batea spre zero, cel putin pe piata locala a Zalaului, de acum incolo, ca in fiecare an, mitul se va umfla la pret precum curcanul in pene. A fost mai mult decat dulce-amarui ministrul Agriculturii, Stelian Fuia, cand a iesit pe post si, parca rupt de realitate, a declarat senin ca pretul la oua n-are cum sa creasca inainte de Pasti, ba dimpotriva, si ca nu sunt motive pentru vanzarea carnii de miel la suprapret. Bazat probabil pe unele situatii cu circuit inchis, a sesizat sub linia trasa subventiilor acordate ca, intr-adevar, motive n-ar fi de pretuit mai mult carnea de miel decat face. Si, da, asa e. Sectorul ovin primeste subventii frumusele, chit ca oile pentru care vin banii au trecut de luni bune prin burtile unor arabi. Insa ciobanul roman are si el argumentele sale pentru care justifica orice crestere a pretului carnii de la zi la zi. Una dintre ele ar fi cresterea costului combustibilului. Creste pretul la pompa, creste si pretul din galantar, ca sunt produse, in fond, independente. Cum sa aduci un miel la greutatea optima de taiere fara motorina? Si apoi, e o piata libera, nu e prost cine cere…
Cu putin noroc vom gasi kilogramul de miel taiat si la 25 de lei, un pret deloc modic, dar nici prea scump fata de anul trecut. La asa pret, salajenii, fiecare dupa buget, isi vor permite in rare cazuri sa puna pe masa de Pasti un miel intreg si se vor multumi doar cu o pulpa sau nimic. Pentru ca pe cioban chiar nu-l intereseaza daca sunt amatori de miel pe piata autohtona. Si ar trebui. Ar trebui din moment ce mai mult de jumatate din pretul mielului e de fapt subventia statului roman si a Uniunii Europene acordata cu atata generozitate sirienilor, libienilor sau iordanienilor, catre care pleaca oile noastre.

Post Views: 76