„Calul balan si Sfantu Nicolae” din Amintirile lui Ion Creanga sunt metode depasite pentru generatiile de elevi de azi, care asculta cu uimire „amintirile din copilarie” ale parintilor care erau mangaiati cu liniarul pe buricele degetelor sau stateau in genunchi pe graunte. Guvernantii de azi au marit potul si le-au conferit puteri sporite elevilor. Asta inseamna interzicerea prin lege a oricarui fel de pedeapsa fizica sau emotionala in timpul orelor de curs. Vrand, nevrand, trebuie sa recunoastem ca aceasta este tendinta si in tarile dezvoltate. Aici, drepturile copiilor sunt nemarginite, iar parintii au numai obligatii, si nu drepturi. Desigur, astfel de legi genereaza situatii aberante, in care parintii si profesorii sunt umiliti in mod continuu de niste mici pramatii. Din capul locului spunem ca legea tinde spre firesc, educatia nu trebuie sa se faca prin pedepse fizice. Elevii trebuie protejati de apucaturi violente ale „pedagogilor de scoala veche”. Dascalii trebuie sa se impuna prin autoritate profesionala, sa aiba prestanta si tact pedagogic.
Dar, in egala masura, exista si situatii in care profesorii sunt abuzati emotional de catre elevi, prin atitudinea sfidatoare, prin agresiune verbala, uneori chiar fizica a elevilor. Motivele sunt multiple. De cele mai multe ori pornesc de la lipsa celor sapte ani de acasa, de la un anturaj dubios si dorinta de a se da mari in fata colegilor. S-ar putea, asadar, sa asistam la un razboi surd intre elevi si profesori. Elevii care isi ichipuie ca au castigat acest razboi, de fapt l-au pierdut. De asta isi vor da seama mult mai tarziu, cand vor fi adulti.

Post Views: 74