Sfântul Polieuct a trăit în secolul al III-lea, în vremea împăraților Decius și Valerian. El a fost un ostaș de seamă în armata romană, la Meletina, în țara Armeniei.

Când s-a declanșat persecuția împotriva creștinilor, Felix, socrul lui Polieuct, care avea împuternicire de la împărat să persecute creștinii, a încercat să-l determine pe ginerele său să renunțe la credința creștină. Dar nici Felix, nici Paulina, soția lui Polieuct, nu l-au putut convinge pe tânărul ostaș să renunțe la convingerea profundă ce o purta în inimă și cea care îi cucerise întreaga existență.

Mântuitorul Christos îi apăruse într-o vedenie, schimbându-i, în chip simbolic dar esențial, haina veche cu o haină nouă, a cărei noblețe nu se putea măsura în cuvinte. Această revelație devine pentru Polieuct o chemare vie în fața căreia lumea și cele ale ei deveniseră fade, insuficiente.

Convins până la abnegație de trăirea creștină, Polieuct a rămas neînduplecat în decizia sa, astfel a primit moartea martirică prin decapitare, din porunca socrului său, Felix.

În secolul al V-lea, prințesa Anicia Juliana a construit o biserică la Constantinopol (azi Istanbul, Turcia) închinată sfântului Polieuct, care a fost cea mai mare biserică din capitala imperiului înainte de construcția Sfintei Sophia. În această biserică se află capul sfântului Polieuct.

Sfântul Polieuct este serbat în calendarul ortodox și greco-catolic în fiecare an, la data de 9 ianuarie.

Post Views: 341