In perioada evului mediu, Biserica Catolica instituise si promova un obicei care imbina mantuirea cu mercantilismul – vanzarea de indulgente. Astfel, pentru iertarea pacatelor, credinciosii puteau scoate din buzunar sume de bani, iar in contrapartida, preotii se rugau pentru salvarea sufletului „contribuabilului” si ii iertau greselile lumesti facute cu „gandul, cu lucrul, cu stiinta sau nestiinta”.
Si daca iertarea contra bani era un apanaj al catolicilor, in zilele noastre, pe plaiurile mioritice, lucrurile s-au schimbat. In primul rand, in Romania, ortodoxia are o covarsitoare majoritate in comparatie cu celelalte culte si, pe de alta parte, preotii ortodocsi nu au practicat niciodata (in forma oficiala, cel putin) vanzarea de indulgente. De-a lungul timpului, insa, fetele bisericesti au fost aproape de conducatorii laici, i-au sprijinit si in problemele lumesti si nu de putine ori, biserica a fost recompensata cu generozitate. La randul lor, clericii ortodocsi au raspuns bunavointei conducatorilor si mai mult sau mai putin voalat, „au pus umarul” la devenirea politica a diferitelor personaje care au „indestulat” biserica prin donatii substantiale. Contemporaneitatea ne doveste inca o data ca istoria se repeta. In ultima perioada, mai marii tarii s-au inghesuit la evenimentele cu iz de tamaie. „Inscaunari” de episcopi, sfintiri de biserici, toate au beneficiat de prezenta unor invitati de seama, uneori in frunte cu seful statului. Mai mult, parlamentarii romani alesi uninominal s-au straduit din rasputeri sa aduca bani pentru bisericile si manastirile din colegiile unde au fost alesi. Nu prea conteaza ca in aceleasi localitati unde se inalta biserici monumentale, scolile sunt intr-o situatie deplorabila sau cad peretii dispensarelor. Pentru politicienii nostri, bisericile sunt pe primul loc in topul prioritatilor, pentru ca o vorba buna spusa de preot, mai ales in mediul rural, poate determina comportamente electorale extrem de favorabile fata de senatorul sau deputatul care a adus bani pentru sfintele lacasuri. Si poate tot din acest motiv, salariile preotilor au crescut in plina criza economica, in timp ce zeci de mii de angajati raman fara un loc de munca. Si peste toate acestea, statul roman cel mult inglodat in datorii, va incepe sa construiasca si o megalomanica Catedrala a Mantuirii Neamului care va costa (dupa primele estimari) peste 400 de milioane de euro. Oare asta e pretul corect pentru mantuire, sau constructia impresionaNtului monument va rezolva criza morala prin care trece poporul roman? Raspunsul la aceasta intrebare consider ca este oferit de marele Petre {utea (un adevarat traitor intru credinta) care spunea ca „singurul lucru care conteaza sunt genunchii tociti dupa o viata de rugaciune in biserica a unei femei batrane de la tara”. Si asta indiferent de marimea lacasului sau stralucirea straielor preotesti.

Post Views: 75