Un periplu spiritual prin Sălaj nu-l poți începe decât la Mănăstirea Strâmba, din dorința de a te apropia, măcar puțin, de sâmburele acela de lumină care îți inundă sufletul, odată cu credința.

“După cum o spun poveștile locului, și istoria, întemeietor al acestui sfânt lăcaș este o femeie bogată care avea un handicap la picior și la coloană, fiind gârbovită și strâmbă. Ea avea o fiică foarte bolnavă și văzând râvna la rugăciune a celor 2 călugări ce pustniceau pe aceste locuri, i-a rugat să mijlocească, prin rugăciune, la Bunul Dumnezeu, pentru vindecarea fiicei sale, făgăduind averea sa, care era de 108 iugăre de pământ și pe care urma să se întemeieze așezământul monahal”, aflăm din cartea “Mănăstirea Strâmba-loc sfânt de îndreptare a sufletului” , scrisă de Părintele Grighentie Oțelea.

Învăluită de jur împrejur de păduri și vegheată de dealuri pitorești, lăcașul monahal a fost și va rămâne de-a lungul veacurilor una dintre cele mai frumoase așezări monahale ale județului nostru. Zona Sălajului a păstrat dintotdeauna o frumusețe aparte, timpul și istoria zămislind, aici, o lume de legendă. Tot la noi s-a născut și a continuat o puternică spiritualitate națională.

Mănăstirea Strâmba, unul dintre cele mai importante repere de spiritualitate sălăjeană, apare călătorului ca un smoc de lumină în vârf de deal, la partea stângă a văii cu același nume, după ce am pornit de la Sânpetru Almașului pe un drumușor ce traversează satele Popteleac, Călacea și Păduriș, tăiat prin mijlocul pădurilor bătrâne. Începuturile mănăstirii datează din secolul al XV-lea, mai exact din anul 1470, conform cercetărilor documentare ale istoricului Augustin Bunea și afirmațiilor ecumenului Nichifor, din anul 1761. Singura construcție a vechiului ansamblu monahal care se mai păstrează și azi este bisericuța de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Istoricul Nicolae Iorga o numea “Bătrâna mănăstire a Strâmbei Fizeșului”.

O deosebită valoare istorică și spirituală o constituie pictura interioară originală a bisericii de lemn. Dintr-o monografie mai veche a Ardealului, aflăm că Mănăstirea Strâmba figurează ca un mic centru cultural, fiind una dintre primele școli ardelene de prin părțile locului, având rolul de a păstra și cultiva tradițiile și obiceiurile strămoșești.

După aproape 200 de ani în care a fost lipsită de viață monahală, din anul 1993 se reactivează acest locaș, redevenind mănăstire de călugări.

Proiectată pe albastrul sobru al cerului, biserica mare își înalță zvelt cele 3 turnuri. În imediata apropiere, străjuiește clopotnița care înalță rugăciunea cântului clopotelor spre cer, cu ocazia slujbelor religioase. Ansamblul mai cuprinde cuprinde un corp de chilii cu o bibliotecă și o sală de lectură, un centru de asistență socială, altarul de vară, biserica-paraclis cu hramul Nașterea Maicii Domnului, un arhondaric, o trapeză precum și o mică grădină zoologică, unde copiii, și nu numai, pot admira păuni, fazani aurii, porumbei voiajori, iepurași și ponei.

“Lucrările la noua clădire a bisericii mănăstirii continuă, iar din luna noiembrie a anului trecut și până în prezent se lucrează la pictură, lucrată în tehnica frescă-o tehnică delicată, realistă și extrem de minuțioasă. Lucrarea în sine, executată de 6 pictori de la Facultatea de Arte din Cluj, va reprezenta lucrare de doctorat. În prezent, doar altarul este pictat în integralitate. Iar pictura în întregime a bisericii va costa undeva la 200 de milioane de lei”, ne spune Părintele Grighentie, stareț al mănăstririi din 1996.

Astăzi, obștea mănăstirii numără trei viețuitori. De asemenea, moaștele Sf. Ierarh Nicolae al Mirei Lichiei, ale Sf. Ierarh Nectarie de la Eghina și ale Sf. Mare Mucenițe Ecaterina din Alexandria se află în Mănăstirea Strâmba, primite ca daruri de mare preț.

Iubitorilor de drumeție, când străbateți drumurile Sălajului, vă invit la o călătorie în această lume a credinței și a liniștii. Opriți-vă la Mănăstirea Strâmba. Aici, cei fugiți de zgomotul lumii, cei dornici de liniștea sufletului, vor găsi un neprecupețit balsam, iar la plecare vor rămâne cu o frumoasă amintire încrustată în suflet.

În 18 aprilie am marcat Ziua Internaţională a Monumentelor şi Siturilor, un bun prilej să conștientizăm valoarea patrimoniului cultural, și nu numai, pe care-l avem, precum și importanța de a-l conserva pentru generațiile următoare. Chiar dacă nu toate bisericile și mănăstirile din Sălaj sunt incluse pe lista clădirilor de patrimoniu, ele rămân, cu siguranță, obiective care merită vizitate, măcar o dată în viață.

Post Views: 270