In disperarea lor de a arunca samanta cat mai grabnic sub brazda, de a efectua toate lucrarile care se impun in aceasta campanie agricola de toamna, taranii nostri, satui de promisiunile guvernantilor privind sprijinul financiar, apeleaza de forta majora la credite bancare. Am numarat peste douasprezece banci, care anunta cu mare pompa ca isi ofera serviciile in sprijinul celor ce scormonesc tarana. Se promit credite avantajoase, dobanda mica, perioade lungi de rambursare. Mizand pe naivitatea romanilor, bancile ofera bani ieftini la prima vedere, sub forma de credite, pana la 80 la suta din suma pe care fermierul trebuie sa o primeasca drept sprijin. Grija de a obtine recolte bogate care sa-i ofere un trai cat de cat la limita decentei, incertitudinea pentru ziua de maine, generata de instabilitatea economica, dar si starea anotimpurilor, il transforma pe agricultorul roman intr-un adevarat sclav al bancilor care, sa retinem, cu doua exceptii nu sunt romanesti. Si uite asa, prin intermediul creditului, bancile si-au asigurat dependenta cvasitotala a populatiei din mediul rural romanesc. Asadar, romanii muncesc si vor munci pentru banci si straini, devenind astfel incatusati fara catuse. Bancile si firmele straine care au avut tot timpul grija sa trimita acasa, acolo la ele, cat mai multa moneda euro au devenit astfel tot mai bogate. Asta in timp ce Romania si romanii lustruiesc saracia.