INVIDIA sau PIZMA
Cand Domnul Iisus a vindecat pe cei doi orbi si pe un om mut ce avea demon „multimile se minunau zicand: Niciodata nu s-a aratat asa in Israel”. Dar fariseii ziceau: „Cu domnul demonilor scoate pe demoniI(Matei 9,33-34 ). Dupa invierea lui Lazar, arhiereii si fariseii au adunat sinedriul si ziceau: „Ce facem ca Omul acesta face multe minuni? Daca-L lasam asa toti vor crede in El”(Ioan 11,47-48), si „Iata, lumea s-a dus dupa El”( Ioan 12,19). De ce au avut acesta atitudine? Din pizma sau invidie! Invidia sau pizma este pacatul care ia nastere in inima omului (Marcu 7,21), si care prilejuieste parere de rau pentru binele aproapelui si bucurie pentru nenorocirea lui. De la inceputul lumii si pana astazi, invidia se arata ca o pasare de prada. Ea a facut sa cada din stralucirea luminii, pe cel mai insemnat dintre ingeri. Invidia a creat si creaza, prin calomnie si clevetire, raporturi de incordare, dezordine, ura si atmosfera de cosmar. A inarmat mainile lui Cain impotriva fratelui Abel. Din invidie, fiii patriahului Iacov au urzit vinderea si pierderea lui Iosif-fratele lor mai mic; Saul a uneltit rele impotriva lui David, Irod s-a tulburat si a poruncit uciderea pruncilor din Betleem; iar capeteniile poporului evreu au osandit la moarte, prin rastignire, pe Iisus. Invidia a ucis imparati puternici pe tronurile lor, a intrerupt, in mod silnic, firul vietii unor oameni care n-au avut alta vina decat aceea ca si-au facut datoria in mod cinstit. Sfintii Parinti definesc invidia ,,foc nestinsI si ,,fiara purtatoare de moarteI. Pentru a sugera chipul launtric al omului invidios, un vestit pictor a zugravit invidia sub chipul unei femei batrane, cu fata brazdata de cute adanci, purtand intr-o mana serpi si faclii, iar in cealalta mana isi tine inima apropiata de gura si o roade cu dintii. Trupul ii este uscat si ochii intunecati. Intelegem de aici ca invidia este o patima foarte veche. serpii si facliile sugereaza ca invidia musca pe altii ca serpii, aprinzand pretutindeni cearta si galceava. Inima din care roade cu dintii, arata soarta nefericita la care se osandeste omul cuprins de invidie. Deci invidia are doua victime: cel invidiat, dar si cel ce invidiaza- care devine un obsedat, un sufocat, torturat, fara odihna si mereu nemultumit. Invidia este un pacat nu doar impotriva aproapelui, ci si a lui Dumnezeu, caruia ii tagaduieste autoritatea si dreptul de a imparti daruri si binefaceri dupa nesfarsita-I intelepciune. Invidia ii cuprinde si pe cei care se cred buni, care intr-o oarecare masura cred ca implinesc cele bune. Fiul cel mare-ce se credea bun, pentru ca a ramas acasa si asculta poruncile tatalui, este invidios pe fratele lui mai mic- fiul risipitor, dar care se intoarce si devine un model de indreptare. Fratele cel mare se considera indeptatit sa-l judece pe fratele mic, si chiar sa-l supere pe tatal cel iertator(vezi Pilda fiului risipitor-Luca 15,11-32). Din invidie se nasc: ura, clevetirea, viclesugul, inselaciunea, uciderea, dar si slabirea puterilor sufletesti si trupesti ale celui invidios. Un sfant parinte spune ca: Invidia face pe oameni mai rai decat orice sarpe veninos. Stiind cat de usor se cuibareste acest pacat in suflet si ce urmari dezastruoase are in viata oamenilor, se cuvine a duce mare si necontenita lupta impotriva lui, caci „unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau”(Iacov 3,16).

Post Views: 63