PATIMA BETIEI (II)
Cum greseste betivul fata de aproapele? Un betiv aduce numai rusine si nefericire familiei-fiintelor cele mai dragi, sotia si copiii, pe care ar trebui sa le ocroteasca si sa le aduca numai bucurii. Prin betie se slabeste unitatea familiei, se isca neintelegeri, cearta, batai, sotia alungata, copiii infricosati. Cineva, revenind dupa zeci de ani in satul natal, intalneste un copil foarte prost imbracat, slab, cu parul neingrijit, cu privirea speriata. La intrebarile strainului, copilul da raspunsuri care il intriga pe acesta: el locuieste in iad, tatal sau se numeste diavol, mama se numeste satana. Un localnic il lamureste, spunandu-i ca tatal copilului este un betiv ordinar, si ca de cate ori merge acasa beat (si asta foarte des), incepe cearta si bataia. Biata sotie striga: Of, ca nu mai pot trai cu tine diavole, in iadul acesta! Sotul striga: Daca eu sunt diavol, tu esti satana! Iata de unde vin raspunsurile copilului. Cartea Sfanta ne spune asa: „Pentru cine sunt suspinele,… vaicarelile,… galcevile,… plansetele…ranile fara pricina… ochii intristati? Pentru cei ce zabovesc pe langa vin, pentru cei ce vin sa guste bauturi cu mirodeni” (Pilde 23,29-30). Un intelept intreaba: „stiti voi ce bea acest om din paharul care-i tremura in maini, clatinandu-se de betie? Bea lacrimile, sangele si viata familiei sale si a copiilor sai!” Copiii nascuti in astfel de familii se nasc cu malformatii fizice, cu debilitati intelectuale, predispusi la boli, epileptici, anemici; ajungand la maturitate vor fi stapaniti de patima betiei, vor da nastere la alti copii cu metehne trupesti, intelectuale, morale. Pentru societate: betivul se indeparteaza tot mai mult, rupand legatura dragostei, pierde simtul onoarei si respectul fata de semeni. Cum greseste betivul fata de sine? 1.Pierde mantuirea: „nici betivii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (I Cor.6,10). 2.Viata pamanteasca e un chin: certuri, neintelegeri, lipsuri, saracie in familie; boli trupesti, degradarea fizica si morala; dispretul din partea semenilor. Dintr-un om harnic, de omenie, cinstit de cei din jur, prin betie ajungi un nimeni, batjocura si rasul tuturor. Atitudinea Bisericii fata de bautura? Unele confesiuni opresc beutura, altele neglijeaza acest aspect. Biserica nu e impotriva bauturii si mancarii, ci este impotriva abuzului: „Intocmai ca apa pentru viata este pentru om vinul… bucuria inimii si veselia sufletului… cand se bea la vreme cu masura. Amaraciune sufletului este vinul cand se bea mult, certuri si caderi face” („. I.Sirah 31” 31-34; a se vedea si I Timotei 5,23; Psalm 103,16; I Cor.,10,31). Atitudinea fata de cei stapaniti de aceasta patima trebuie sa porneasca de la principiul ca Dumnezeu uraste pacatul, dar iubeste pe pacatos. Sa-i ajutam sa se ridice, si in nici un caz sa nu interpretam gresit dragostea si ospitalitatea romaneasca, spre a-i servi si ameti: ,,Vai de cel ce adapa pe prietenul sau din cupa lui otravita, pana il imbata”(Avacum 2,15). Pentru cei stapaniti de aceasta patima, se recomanda: Vointa tare, abstinenta, rugacine si post, meditarea la cele sfinte. Dragostea de Dumnezeu si familie, il pot salva pe orice impatimit.

Post Views: 43