Providenta Divina
Un capitol foarte important al invataturii crestine este intitulat: „Providenta Divina” sau „Pronia Cereasca”. Numirile acestea provin de la cuvantul latin „providentia” si de la grecescul „pronia”-si inseamna purtarea de grija permanenta, efectiva, a lui Dumnezeu fata de fiecare creatura in parte si de toate in ansamblu. Noi credem ca Dumnezeu este Creatorul si Ziditorul tuturor celor vazute si nevazute, dar si ca Dumnezeu nu a parasit creatia Sa, ci ii poarta de grija. E adevarat ca, in invalmaseala vremurilor de azi, a vorbi despre Providenta sau Pronia Cereasca, ar parea de prisos. In mintea unor oameni s-a incuibarit gandul ca Dumnezeu a lasat in parasire lumea, de aceea conducatorii ei nu se mai inteleg, de aceea sunt catastrofe in lume, suferinta, lipsuri, crize de tot felul. Cu toate aceste multe si mari lipsuri, nu trebuie sa fim indoielnici si neincrezatori. Dumnezeu nu ne-a parasit; e mereu treaz si mereu vegheaza aupra fapturilor Sale. Mainile Lui binecuvantate vegheaza si acolo unde se petrec nenorociri. Purtarea de grija a lui Dumnezeu o vadeste mai cu seama viata din mijlocul naturii. In evanghelia duminicii a treia dupa Rusalii (Matei 6,22-33), Mantuitorul ilustreaza aceasta invatatura cu doua pilde luate din natura, si la indemana oricui. Oriunde ne-am indrepta ochii, vedem cum Ziditorul hraneste, adapa si imbraca toate fapturile Sale. De aceea Domnul zice ascultatorilor Sai: Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite. Cine atunci le hraneste? Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Observati: nu spune „Tatal lor” ci „Tatal vostru”. Dumnezeu le este lor Ziditor, iar voua va este mult mai mult, va este Tata.Voi sunteti cu mult mai mult decat acelea. Prin aceste cuvinte, Mantuitorul arata neasemanata vrednicie a omului fata de celelalte zidiri. Nu suntem noi mai mult decat pasarile cerului? si daca suntem, Dumnezeu o sa aiba grija de ele si sa uite de ce are mai scump pe lume: de fiii Sai? „Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesec, nici nu torc. si va spun voua ca nici Solomon, in toata maretia lui, nu s-a imbracat ca unii dintre acestia!” Domnul foloseste intai pilda pasarilor, ca sa se rusineze cei ce se ingrijoreaza peste masura de hrana lor. Acum arata o parte si mai marunta a zidirii Sale: florile campului, ca sa se rusineze cei ce se ingrijoreaza peste masura de imbracamintea lor. Domnul aseamana crinii cu regele Solomon, pentru ca acesta a fost cel mai bogat si mai slavit rege al vremurilor vechi. si, iata ca nici acest rege, atat de bogat, de slavit si de intelept, cu toata stradania lui de a se imbraca stralucit, n-a izbutit sa se invesmanteze vreodata mai frumos decat invesmantata de Dumnezeu- o iarba a campului. Nici un om nu poate face cu grijile sale ce face Dumnezeu cu puterea Lui. Cu toata splendoarea sa, crinul nu-i decat o iarba de rand, care azi infloreste si maine e scrum. si daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu o imbraca astfel, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Adica, Dumnezeu care imbraca cu atata grija iarba campului, cea fara miscare, fara grai, o sa va uite tocmai pe voi, fiii Sai?

Post Views: 37