Auzim zilnic de kitsch-uri. In ultima vreme au inceput sa faca parte din viata noastra, in detrimentul valorilor adevarate. Si, in cele mai multe cazuri, trebuie sa le acceptam. „Kitsch” e un cuvant german. El vine din verbul „kitschen”, foarte utilizat in sudul Germaniei, in Bavaria, si avea sensul de „a face ceva de mantuiala”, doar sa fie facut, cum se mai spune. Abraham Moles preciza intr-una din cartile sale ca substantivul „kitsch”, cu sensul de azi, a aparut in 1860, la Munchen. Dar care este sensul de azi al cuvantului? Cand vorbim de kitsch ne ducem cu gandul la arta, dar arta de prost gust. Un lucru ieftin din toate punctele de vedere, menit sa inlocuisca autenticitatea. Din pacate, in Romania, aceasta falsa valoare numita „kitsch” domina in tot mai multe sfere ale existentei. In folclor domina, in cultura domina, in pictura, la fel, ba chiar si in politica domina kistch-ul. Elemente de kitsch in arta? Lac sa fie, ca broaste sunt destule! Imaginile, zise fotografii, colorate si retusate, cu care multi poate isi mai umplu peretii sau, mai nou, fundalul de pe desktop, nu sunt decat kitsch-uri. Este imaginea a ceea ce vrem sa vedem, in superficialitatea noastra, nu ceea ce este, de fapt. Nu este frumosul pentru care trebuie sa urci, ci frumosul care coboara el la tine. E mai comod asa. Exista o diferenta mare intre arta adevarata si kitsch-ul elementar. Unii ar spune ca diferenta dintre arta si kistch este ca cea dintre o doamna frumoasa si misterioasa si o femeie de strada. Pe una trebuie sa o cuceresti, pe alta e suficient daca o platesti. Asa se face ca apreciem tot mai mult ambalajul decat continutul si, de multe ori, ne dam superficialitatea pe fata, preferand falsul in locul autenticului. O sa ajungem sa fim adepti ai kitsch-ului?