În casa lui ZAHEU

( Luca 19,1-110)

În Ierihon traia un om cu numele Zaheu. El era mai marele vamesilor, adica capetenia acelora care încasau darile pe care evreii erau datori a le plati stapânirii romane. Fiind direct în slujba puterii înrobitoare si dijmuind cu multa asprime pe cei de jos, pe cei mici si fara aparare, Zaheu si ceata lui erau urâti si dispretuiti, fiind socotiti cei mai mari pacatosi. Fara îndoiala ca Zaheu va fi auzit despre Mântuitorul, al carui nume era rostit cu atâta veneratie si devotament de multimea poporului, drept urmare a faptelor Sale minunate. În inima rece a acestui bogat înrobit de avere, începe sa mijeasca o dâra de lumina, în sufletul sau înrait de pacate începe sa se înfiripeze, sa încolteasca o dorinta de evadare din rau înspre bine, din pacat spre virtute: Zaheu, mai marele vamesilor si pacatosul pacatosilor, vrea sa-L vada pe Iisus. Spre a-si putea astâmpara curiozitatea si potoli imboldul launtric tainic ce-l mâna spre Hristos, nu se lasa împiedecat nici de statura sa mica, nici de multimea strânsa în jurul Domnului. stiind pe unde avea sa treaca Mântuitorul Iisus, negasind alt chip spre a-L vedea, „alearga înainte, se suie într-un sicomor ca sa- L vada, caci pe acolo avea sa treaca”. Calcând deci în picioare orgoliul personal de om matur, de om bogat si cu vaza, nesocotind judecata oamenilor- Zaheu îsi potoleste dorul navalnic al sufletului de a-L cunoaste pe marele Învatator. Vazându-l în pom, privindu-L cu atâta dor si cu atâta iubire, Domnul îi spune: „Zahee, coboara-te degraba, caci astazi în casa ta trebuie sa ramân”. Era firesc sa fie asa: Mântuitorul nu putea trece nepasator prin fata unui om care dorea cu atâta ardoare sa-L cunoasca si în sufletul caruia încoltise speranta izbavirii de pacate. Atât de rodnica a fost întâlnirea dintre Domnul si Zaheu, încât din om pacatos, Zaheu devine om drept, atât de totala si de perfecta a fost întoarcerea lui de la pacat la adevar, încât el, de la început, se debaraseaza de balastul ce-l lega de trairea pamânteasca pacatoasa: avutia sa prea mare. Iar Zaheu, stând, a zis catre Domnul: „Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor”. si fiindca în meseria lui fusese necinstit, îmbogatindu-se prin cai nedrepte si nu prin munca cinstita, el vrea sa repare orice paguba pe care ar fi cauzat-o altora: „si de am nedreptatit pe cineva cu ceva, întorc împatritI. În fata unei atari întoarceri de la rau la bine, de la nedreptate la dreptate, de la pacat la virtute, Mântuitorul nu are altceva de adaugat decât: „Astazi s-a facut mântuire casei acesteia, caci si acesta este fiul lui Avraam. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mântuiasca pe cel pierdut”.

Doamne, Iisuse Hristoase, care ai binevoit a sfinti casa lui Zaheu, prin prezenta Ta si sufletul lui L-ai curatit prin harul Tau, fa ca mintea mea sa-ti creada tie totdeauna, inima mea sa Te doreasca mereu, iar vointa mea sa fie supusa poruncilor Tale sfinte! Fa-ma sa Te iubesc mereu, sa Te caut pretutindeni si sa-ti slujesc totdeauna, pentru ca apoi Tu sa fii fericirea mea în viata cea vesnica!

Post Views: 49