Duminica dupa Botezul Domnului
(Matei 4,12-17)
Domnul incepe propovaduirea vestei cele bune a mantuiri in Galileea. Nu o incepe nici in Betleem, unde s-a nascut, nici in Ierusalim, unde era locul de propovaduire a proorocilor, nici la raul Iordan, unde propovaduia Ioan. De ce a ales tinutul Galileii si orasul Capernaum? Pentru ca El a venit sa fie in lume lumina, a venit sa aduca lumina adevarului pentru toti oamenii. Ori, in acea vreme-spune Scriptura- poporul galileean „statea in intuneric si in latura si umbra mortiiI si aici era „Galileea neamurilor”. Poporul din Galileea -iudei, galileeni, sirieni, fenicieni si alte neamuri ale orientului care se aflau in acest tinut- nu cunosteau pe adevaratul Dumnezeu si se aflau intr-o decadere morala. Sufletul lor era ravasit de patimi, incat se aflau in „latura si umbra mortii”. Domnul isi incepe activitatea aici pentru ca sa arate ca El a venit pentru toate neamurile si ca fiecare popor este chemat la mantuire. Prin venirea Sa aici, avea sa implineasca proorocia lui Isaia care spunea ca tinutul Zabulonului si Neftalimului „se va umplea de slava” (Isaia 8, 27) si „va straluci lumina mare peste popor”(Isaia 9,1). Ce le vesteste? Ne-am fi asteptat ca Iisus sa vesteasca mai intai dumnezeirea Sa si scopul venirii Sale in lume, ori sa vorbeasca despre credinta in Dumnezeu. Dar, nimic din toate acestea! Cuvantul cu care El rascolea multimile si le atragea la El, a fost ca si cel a lui Ioan Botezatorul: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor” (Matei 4,17). Mantuitorul vestea deci multimilor apropierea, sosirea, inceputul imparatiei cerurilor sau Imparatia lui Dumnezeu. O singura conditie pune Mantuitorul pentru ca cineva sa fie vrednic de a intra, in aceasta imparatie: pregatirea sufleteasca necesara, schimbarea felului de a fi, regretul pentru pacatele facute, intr-un cuvant POCAINTA. „Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilorI. Ce pacat insa, ca rascolitoarele cuvinte ale Domnului au fost si sunt gresit intelese de unii crestini, care s-au lasat atrasi in afara Sfintei Biserici cu fagaduieli inselatoare ca numai asa se vor mantui, daca se pocaiesc. Adevarata credinta in Iisus Hristos este una singura: „Este un Domn, o credinta, un botez” (Efeseni 4,5) si s-a dat „odata pentru totdeauna” (Iuda 1,3).
Iisus Hristos a vestit Evanghelia Sa poporului ales, iar Sfintii Apostoli si urmasii lor legitimi au vestit evreilor, dar si ,,la toate neamurileI(Matei 28-19). Ce a spus Hristos? ,,POCaItI-Va si CREDEtI in EVANGHELIE” (Marcu 1-15). Toti care au primit invatatura lui Hristos -fie ca au fost evrei, fie ca au fost pagani (neamuri)- s-au numit „crestini” (cf .Fap.Ap.11,26). Acestea au crezut in Evanghelie, „au parasit viata lor cea desarta lasata de la parintiii (1 Petru 1,18) si prin botezul in numele lui Iisus Hristos au devenit crestini. Ei nu mai trebuie sa se intoarca , asa cum sunt indemnati uneori, ci, doar sa tina drumul pe care si l-au ales. Daca au pacatuit trebuie sa paraseasca pacatul, si nu credinta sau biserica: „si sa luam seama unul altuia, ca sa ne indemnam la dragoste si fapte bune. Fara sa parasim Biserica noastra, precum le este obiceiul unora”(Evrei 10, 24-25).