„Invatatorule, cine a pacatuit: acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?”(Ioan 9,2)
Evanghelia duminicii a -VI-a dupa Pasti ne vorbeste despre vindecarea unui orb din nastere. In viata lui de pana atu-nci n-a vazut lumina zilei. Omeneste judecand, orbirea e una din cele mai grele incercari ce pot veni peste capul omului. Sa fii lipsit de lumina ochilor inseamna sa-ti petreci viata in intuneric, sa nu te poti bucura privindu-ti parintii, fratii, surorile, sa nu te poti bucura de frumusetea unui rasarit sau apus de soare, sa nu cunosti farmecul lunii ori stralucirea stelelor. Valoarea ochilor e atat de mare incat parintii cand vor sa arate grija ce trebuie sa o porti fata de un lucru rar si pretios spun:”Sa-l pazesti ca pe ochii din capI. Orbul de care vorbim era cersetor. Intelegandu-i durerea, nenumarati oameni l-au ajutat, insa darul lor nu putea sa-i aline suferinta, caci binefacerile lor abia daca-i puteau implini una din multele lui lipsuri. Iata, insa, ca in fata acestui orb s-a oprit Iisus si ucenicii Sai. Sensibilitatea si bunatatea Mantuitorului n-au putut trece nepasatoare pe langa un asemenea nenorocit. Iisus s-a aplecat, a luat tina de jos, a uns ochii orbului si l-a trimis sa se spele la scaldatoarea Siloamului. Spalandu-se, orbul a vazut. Sa ne oprim, insa, la intrebarea ucenicilor adresata Domnului: „Cine a pacatuit: acesta sau parintii lui de s-a nascut orb?”(Ioan 9,2) Era si atunci mentalitatea ca boala si suferinta in general, sunt pedepse pentru pacatele savarsite, fie de persoana in cauza, fie de parintii sai. Sigur, nu putem sa nu recunoastem ca multe boli sunt consecinta fireasca a dezordinii morale, a unor abuzuri contra legilor firii, a patimilor si instinctelor neinfranate. Spre exemplu, betia si desfraul sunt, fara indoiala, indreptate impotriva lui Dumnezeu, dar totodata ele lezeaza grav insasi firea lucrurilor, aducand in mod automat ruinarea sanatatii biologice. Asa intelegem avertimentul Domnului, adresat in templu, dupa vindecare, slabanogului de la Vitezda: ,,Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau”(Ioan 5,14). Si pacatele parintilor se rasfrang asupra copiilor(Iesire 20,5), in sensul ca parintii transmit copiilor nu numai numele ci si unele boli ereditare. Dar nu se poate afirma ca toate bolile ar fi consecinte ale pacatelor si, prin urmare, pedepse. In inteleapta oranduire a Proniei divine durerea are scopuri foarte diferite si ea atinge uneori suflete dintre cele mai alese si mai putin vinovate, care isi pastreaza curatenia sufleteasca cu o grija si delicatete duse pana la sfintenie. Pe unele dintre acestea Dumnezeu le supune suferintelor spre a le feri in viitor de eventuale caderi ce le-ar putea fi fatale, punandu-le in pericol grav mantuirea. Pe altele, prin suferinta, Dumnezeu urmareste sa si-le asocieze in opera de mantuire a pacatosilor si de convertire a paganilor si necredinciosilor, facand din ele victime de ispasire chemate sa se jertfeasca impreuna cu El- victima nevinovata, oferita pentru mantuirea lumii.

Post Views: 52