Redacția
Prăşitul
Prăşitul culturilor semănate la distanţă mare intre randuri (porumb, sfeclă, floarea soarelui, cartofi ş.a.) urmăreşte distrugerea buruienilor şi afanarea solului prin care se va asigura inmagazionarea apei in folosul plantelor cultivate. prin prăşit se aduc la suprafaţă şi se expun soarelui ouăle, larvele şi nimfele insectelor vătămătoare, contribuind prin aceasta la combaterea dăunătorilor. Aerisirea pămantului ajută viaţa microorganismelor din sol, in primul rand a celor nitrificatoare, care vor pune la dispoziţia plantelor mai multe zeci de kilograme de azot. Prin prăşit, in caz de secetă se inchid crăpăturile care se formează in sol, mai frecvent pe solurile mai grele şi mai bogate in materie organică, impiedicand pierderea apei din sol. Din cele spuse mai sus se desprinde ideea că şi in cazul folosirii erbicidelor pentru combaterea buruienilor, aplicarea a două-trei praşile intre randuri, bune şi la timpul potrivit rămane o lucrare utilă, care asigură motivagte sporuri de recoltă agricultorilor.
Răritul
Executarea răritului nu e necesară dacă s-a semănat cu semănători de precizie. Dacă totuşi s-a semănat prea des şi nu s-a efectuat la vrme, lucrarea se impune, deoarece desimea excesivă favorizează atacul bolilor (mai ales la floarea soarelui) şi duce la un consum de apă şi nutritive fără folos.
Muşuroitul
La porumb favorizează formarea de rădăcini adventive, care fixează mai bine planta şi contribuie la hrănirea acesteia. La cartof favorizează formarea de mai mulţi tuberculi la cuib, la sfeclă prin acoperirea bună a coletului determină acumularea unei cantităţi mai mari de zahăr. Această lucrare insă la porumb nu se motivează decat in anii ploioşi sau in regiunile mai umede, deoarece prin această lucrare se pierde din pămant o cantitate importantă de apă.
