Dragi cititori, era odată un copăcel tânăr, care avea speranțe frumoase.

Avea exact patru frunze, patru frunze frumoase strălucind de rouă și soare. Cele patru frunze erau prietene și pălăvrăgeau adesea.

Într-o zi, cea mai mare și cea mai frumoasă (juca un pic rolul de lider în grup) a declarat că se hotărâse să consume mai puțină apă. Celelalte trei frunze erau așa de pline de bunăvoință (sau așa de aservite), încât au decis să urmeze hotărârea tovarășei lor.

S-a instalat un ingenios sistem de umbrelă: când era timp frumos, se închidea umbrela, îndată ce ploaia amenința, se deschidea. Totuși, sărmanul copăcel, fără ploaie, a dat semne de slăbire și a murit. Toate frunzele au fost luate de vânt.

Dragilor, când toți oamenii gândesc în același fel, nici unul nu gândește mult. Sunt oameni care ”contează mult”, chiar dacă spun absurdități. Sunt oameni ”mari” care sunt astfel, pentru că ”cei mici” nu au voința de a se opune, sau nu sunt suficient de curajoși pentru a-și afirma opiniile.

E un joc riscant.

Mântuitorul spune: ”Oricine va da mărturie pentru Mine înaintea oamenilor, voi da și Eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu care este în ceruri. Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega și eu înaintea Tatălui meu Cel din ceruri.”( Mt 10, 32-33)

Dragilor, oriunde se înstăpânește caracterul tipic de masă, toate înaltele valori se vor pierde. Ce i-a făcut pe eroi și pe sfinți mari lideri morali? Curajul de a merge împotriva curentului.

Să reflectăm împreună!

Post Views: 63