Angajarea unei nepoate de var la Cancelaria primului ministru a facut, si face, inca, valuri in media. Dupa ce s-a aflat ca, in aceeasi structura, noul premier si-a angajat alti oameni de incredere din municipiul de pe Somes. Asemenea schimbari nu sunt o noutate. La fel s-a intamplat si in fostele guvernari. Diferenta sau diferentele constau, eventual, in amploare, in faptul de a se afla, sau nu, si in modul in care se justifica. Iar problema incepe de la justificari. Si asta pentru ca nici o lege nu interzice angajarea rudelor unor sefi in institutiile pe care le conduc. Exista doar cateva interdictii punctuale cum ar fi, de exemplu sotul primar, sotia, contabil in primarie. Si, pe principiul „ce nu-i interzis, e permis”, functioneaza dreptul oricarei persoane de a participa la un concurs si de a ocupa o functie, sau un loc de munca, pe masura pregatirii. Este raspunsul standard al oricarui sef de institutie care are in subordine rude sau prieteni.
In lipsa unei legi, care sa interzica angajarea, in institutii publice, a rudelor apropiate, exista o lege nescrisa si, de aceea, greu sau chiar imposibil de combatut. A bunului simt. A acelei invataturi care, daca nu te ajuta sa faci bine, te opreste sa faci rau. E prea mult in lumea noastra? In zilele noastre? Reactiile oamenilor demonstreaza ca nu. Iar asta inseamna ca inca mai avem ceva de aparat. Ca inca nu suntem redusi la tacere in fata nedreptatilor.
Pe de alta parte, criza care nu ne ocoleste, nici pe noi, ridica un zid de netrecut intre salariatii de la patroni si salariatii de la stat. Primii au, in orice moment, ^sabia^ somajului deasupra capului. Si nimeni nu-i intreaba daca au rate in banci, daca au cu ce sa-si trimita copiii la scoala. Fiecare somer, si deja sunt cu miile, inseamna mai putini bani la buget. Adica, in sacul din care PRIMESC bani salariatii din institutiile publice. Care nu pot fi dati afara, nu-i asa? Care pot inchide, oricand, ghiseele, pot bloca trenurile, pot suspenda cursurile din scoli… Si pot iesi in strada pentru salarii mai mari.
De cealalta parte a zidului, un somer poate fi luat la rost si chiar apostrofat, deoarece indrazneste sa spuna ca il revolta nepotismul. Cand, de fapt, poate este suparat doar pentru ca si-a pierdut locul de munca si nu mai poate contribui, cu parte din salariul sau, la bugetul institutiilor libere la nepotism.