In loc ca, pe masura ce ne indepartam de perioada comunista, in Romania sa se consolideze democratia, in ultima perioada asistam la un proces invers, de instituire a cenzurii la diverse nivele si grade. Cel mai bun exemplu este proiectul noului Cod civil, care, cel putin in partea referitoare la presa, nu face decat sa protejeze imaginea infractorilor si parvenitilor, fiind, astfel, „interzisa orice atingere adusa imaginii, onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia sau fara ca legea sa permita acest lucru”. Cu alte cuvinte, nu vom putea scrie despre fapta unui criminal fara aprobarea (!) prealabila a acestuia si nici nu vom putea risca sa „atingem” imaginea unui hot, chiar daca acesta a adus… atingere proprietatii unor oameni cinstiti. Noile prevederi au… grija si de potentatii momentului, ale caror averi si vile nu pot fi prezentate opiniei publice fara acordul proprietarului lor. Noul cod mai reuseste, printre altele, si sa lase mass media fara sare si piper, interzicand „utilizarea numelui, imaginii, vocii sau asemanarii cu o alta persoana in alt scop decat informarea legitima a publicului” (emisiuni gen „Divertis”, „Mondenii” sau „Cronica carcotasilor” pierzandu-si, astfel, „obiectul muncii”).
O alta aberatie a acestui proiect legislativ este faptul ca se da posibilitatea amestecarii in politica editoriala, putandu-se impune, printr-o decizie a instantei, publicarea unui drept la replica sau putandu-se interzice publicarea unui articol (tot printr-o decizie judecatoreasca). De asemenea, o persoana care se simte lezata in drepturile sale de vreo publicatie asi poate cauta reparatii inclusiv prin „sechestrarea, distrugerea, confiscarea sau retragerea din circulatie a bunurilor sau a mijloacelor care au servit la savarsirea faptei prejudiciabile”.