La data de 17 septembrie 1939, Armata Roșie sovietică a ocupat regiunile răsăritene ale Poloniei, după ce Germania nazistă atacase la 1 septembrie 1939 aceeași țară în partea sa vestică. Astfel, sovieticii au ocupat zonele poloneze de est ca urmare a unei convenții secrete a Pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, pact ce împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Conștienți de faptul că trebuie să facă față luptei pe două fronturi și nu se poate opune atacurilor a două țări, membrii guvernului polonez au decis evacuarea tezaurului Băncii Naționale a Poloniei prin România, neutră la acea dată.

Mai mult decât atât, România a fost de acord să permită tranzitul pe teritoriul ei al materialelor de război oferite de țările occidentale Poloniei, precum și stabilirea în România a numeroşi refugiaţi polonezi, asta în ciuda numeroase proteste germane. După ce la 1 octombrie 1939, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, o parte a armatei poloneze a reușit să se evacueze prin România spre Marea Neagră și s-a alăturat nou create Armate poloneze din Franța și Regatul Unit al Marii Britanii.

Motivația guvernului sovietic pentru ocuparea Poloniei a fost aceea că Armata Roșie a intervenit pentru a-i apăra pe ucrainenii și pe belarușii care locuiau în părțile estice ale Poloniei, întrucât statul polonez se prăbușise în fața atacului Germaniei Naziste și nu mai putea oferi siguranță cetățenilor săi.

Ori adevărul este că Stalin, asemenea lui Hitler, a dus o vastă politică de agresiune asupra tuturor țărilor din centrul și răsăritul Europei, scopul său fiind acela de a acapara cât mai multe teritorii.

Post Views: 101