La data de 11 septembrie 1877 a avut loc cea de-a treia bătălie de la Plevna, una dintre cele mai mari bătălii ale Războiului de Independenţă a României. Cetatea Plevnei şi puternicul sistem de fortificaţii din jur a rezistat iniţial la două atacuri ale armatei ruse, iar în aceste condiţii, comandantul trupelor ruse, marele duce Nicolae solicită sprijinul armatei române, care trece Dunărea şi se angajează în operaţiunea de cucerire a puternicei cetăţi a Plevnei.

După o eroică bătălie, trupele române ocupă puternica redută Griviţa1, dar cu mari sacrificii, deoarece în această bătălie mor în luptă maiorul Gheorghe Şonţu, căpitanul Valter Mărăcineanu şi peste 800 de soldați. Contribuția trupelor române la cucerirea Plevnei a fost recunoscută de marele duce Nicolae care, într-un ordin de zi, arăta că „rezultatele strălucite care s-au dobândit la Plevna sunt datorate soldaţilor armatei române, care prin curajul şi devotamentul lor, au făcut posibilă această victorie”.

Cucerirea Plevnei a deschis drumul trupelor ruseşti spre Adrianopol, determinând astfel Turcia să capituleze la data de 4 februarie 1878.