Ma gandesc la vorbele Ecleziastului, care cu amaraciune constata ca „Desertaciune a desertaciunilor si goana dupa vant este totul”. Istoria, evolutia lumii ne arata ca au cazut, ele, mari imperii – roman, otoman, rus, iar situatia poate fi considerata „la indigo” daca vom privi soarta partidelor politice si a presedintilor de dupa @89 de la noi. PNTCD-ul a crescut si a decazut de doua ori, PSD sau PNL au avut suisuri si coborasuri. Cat despre PDL ce sa mai vorbim? Fuga din acest partid, atat a liderilor, cat si a membrilor, asemeni sobolanilor de pe o corabie care se scufunda, vorbeste de la sine despre prabusirea portocalie. Lucrurile nu stau altfel nici in ceea ce-i priveste pe presedintii postrevolutionari ai tarii. Ei au avut admiratia maselor la inceput si au incalecat „pe val”, dupa care capitalul de imagine li s-a diminuat constant. Neseriozitatea, ambitiile, orgoliile, factori independenti de ei si destule interese personale sau de grup, au fost motivele care au creat premisele decaderii. Citeam zilele trecute niste pagini ale lui Octavian Paler si imi vin in minte vorbele ordonate de el intr-un ipotetic dialog cu Dumnezeu. Astfel, sefii ( oricare ar fi ei – demintari, persoanele si formatiunile politice care ajung la timona unei corabii, oricum se va fi numit), cei aflati, trecator, pe functia de conducere ar trebui sa invete cateva lectii, pe care sa nu le uite nici un moment in perioada cat au painea si cutitul in mana. Mai intai ar trebui sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschizi rani profunde in inimile apropiatilor, dar ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece. Sa invete ,de asemenea ,ca un om bogat nu este acela care are mai mult, ci acel care are nevoie de cel mai putin. Si tot astfel, sa invete si sa tina minte ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit sau ca nu este suficient sa-i ierti pe altii, ci ca trebuie sa te ierti si pe tine insuti. Poate cei care se afla in febra electorala vor invata din vorbele lui Paler, astfel incat sa poata evita – dupa fireasca ascensiune – o neplacuta si rusinoasa decadere. Sa nu ajunga prea timpuriu la vorbele Ecleziastului.

Post Views: 74