Redacția
Prin definitie, un taran lucreaza pamantul ori creste animale sau face si una si alta. Taranul nostru, insa, are acum o dilema: prins in hatisul noutatilor tehnice, legislative si ametit de viteza succesiunii lor, este nevoit, sa nu spun fortat, sa solicite mai degraba cursuri de ultilizare a calculatorului si de navigare pe internet decat sa faca ce a invatat de o vesnicie.
Ca sa intre in randul lumii, taranul nostru ar trebui de acum sa se perfectioneze in accesarea fondurilor, dupa ce si-a creat parola de accesare a sistemului electronic de identificare a parcelelor agricole, ca sa nu mai vorbim de ce calcule matematice complicate are nevoie, de pilda, pentru cota de lapte. Mai vine apoi caietul fermierului cu alte calcule si evidentieri ale produselor si subproduselor, si cate si mai cate, de-l face pe sarmanul sa se intrebe daca mai e vreme pentru mulsul vacii si semanatul campului. Si cu atatea proaspete nevoi, s-ar putea ca tot el, taranul, sa se intrebe de nu cumva de-acum e nevoie mai multa de laptopuri si telefoane mobile decat de tractoare si samanta, masini agricole si ingrasaminte. Revenind cu picioarele pe pamant, cred ca taranul ar trebui sa-si recapete adevaratul sau statut, sa fie doar sfatuit pe ce carare sa apuce spre perfectionare si performanta pentru a ramane tot mai bun printre cei mai buni.
