Te miri ce-or mai fi avand de facut bietii primari pentru a accesa finantarile europene alocate reabilitarilor din infrastructura si nu numai. La cate modificari au aparut in ultima vreme in ghidul privind eligibilitatea proiectelor, ar mai lipsi doar sa… danseze lambada. Si poate asa ar mai castiga niste puncte salvatoare. Altminteri, se pare ca tare greu si le aduna cei mai multi dintre ei.
Cu certitudine, investitiile, in totalitatea spatiului rural romanesc, vor fi oricand binevenite si putini primari si-ar permite sa fie aratati cu degetul ca au pierdut fonduri nerambursabile. Din pacate insa, s-au pus o serie de conditii, ori sa le spunem piedici (?), care stavilesc elanul edililor si reduc sansele de reusita a proiectelor. Multe dintre acestea nu se stiau de la bun inceput, multe s-au aflat abia dupa ce au fost depuse proiectele pentru evaluare, ori chiar mai rau, dupa ce au trecut luni de zile si dupa ce au mai expirat cateva termene de depunere a documentatiilor. S-a scornit ca pentru proiectele integrate lansate prin Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurala, care au printre obiective reabilitari de camine culturale, sa se faca dovada, cu diplome si „scrisori suport” de la Cultura, ca aceste lacasuri au traditie in pastrarea si promovarea valorilor locale. Mai precis, primarii sa demonstreze ca prin existenta caminelor culturale s-a asigurat o preocupare permanenta in acest sens, ca in comunitate au existat formatii artistice valoroase si ca activitatea culturala merita sa fie reluata. O alta gaselnita a finantatorilor este legata de proiectele in derulare. Spre exemplu, daca in comunitate este in curs de executie o lucrare pentru apa, cu fonduri guvernamentale, proiectul FEADR nu este eligibil pentru obiectivul „canalizare”, pana nu este finalizata investitia pentru apa. Cireasa de pe tort este conditia ca la proiectele de canalizare sa ai peste 2.000 de locuitori, altminteri, fondurile nu pot fi accesate. Tot la capitolul anomalii din proiectele integrate, ar putea fi inclus si obiectivul „centru after school”. De ce oare, daca tot vrem sa facem fapte bune, nu s-a inventat, in loc de acest obiectiv, realizarea unei cantine sociale, care si-ar dovedi utilitatea, fara doar si poate. Si nu in cele din urma, edilii, pentru a prinde fondurile pe care ni le arunca occidentalii, de fapt cu atata zgarcenie, se face slalom pe la tot felul de institutii pentru obtinerea de avize si autorizatii, mai mult sau mai putin utile sau logice. Cum ar fi, de la DSV sau DSP pentru drumuri ori poduri, de parca acolo s-ar face ferme ori grajduri, si nu asfaltare de strazi si ulite. Astia-s banii, astea-s conditiile, cu ele defilam.