La Școala „Gheorghe Lazăr” Zalău, dascălii de azi și de altădată s-au reunit sub același acoperiș
A fost o zi cu totul specială la Școala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Zalău. Nu una cu teste, ore sau clopoțel, ci cu emoții, îmbrățișări și amintiri. La inițiativa actualului director, prof. Daniela Margin, instituția a găzduit un eveniment de suflet: reuniunea fostelor cadre didactice, care de-a lungul deceniilor au clădit, cu răbdare și vocație, destinele a mii de elevi.
Sub lumina blândă a amintirilor, profesorii pensionari s-au întors, măcar pentru o zi, în locul în care au trăit poate cele mai frumoase și intense momente ale carierei lor. Holurile, odată pline de pașii lor grăbiți între ore, au răsunat acum de râsete și povești, iar sala festivă s-a transformat într-un spațiu al recunoștinței.
Evenimentul a fost deschis de directorul unității de învățământ, care a ținut un discurs cald, plin de admirație pentru generațiile de dascăli care au scris istoria școlii.
„Poate nu a fost întâmplătoare data la care am reușit, după multe încercări, să organizăm acest eveniment. Azi, în 29 mai, în ziua de Înălțarea Domnului, sărbătorim și ziua Eroilor. Ambele categorii – eroi și cadre didactice – sunt definite de un altruism profund, care acționează nu pentru beneficii personale imediate, ci pentru binele colectiv și pentru un viitor pe care îl văd cu ochii minții. Unii își pun în joc viața pentru a apăra, alții își dedică viața pentru a construi, dar contribuie fiecare, în moduri diferite, dar esențiale, la prosperitatea și continuitatea unei națiuni. Privim această întâlnire nu doar ca pe o ocazie de a ne revedea, ci ca pe un moment de recunoștință profundă și de celebrare a moștenirii pe care ați lăsat-o acestei școli. (…) Dragi colegi, ați dedicat o viață întreagă educației, modelând minți, inspirând generații și contribuind la crearea fundamentului solid pe care se construiește astăzi școala noastră. Fiecare sală de clasă, fiecare coridor păstrează ecoul muncii dumneavoastră neobosite, al pasiunii și al dăruirii cu care ați semănat cunoștințe și valori. Ați fost nu doar învățători sau profesori, ci și mentori, ghizi și, adesea, a doua familie pentru mii de elevi. V-ați dedicat nu doar predării unei materii, ci formării unor caractere, a unor oameni pregătiți să facă față provocărilor vieții și privind spre foștii dumneavoastră elevi pot să spun din suflet: ați reușit! (…)
Valorile pe care le-ați insuflat – excelența, integritatea, respectul și setea de cunoaștere – rămân pilonii centrali ai misiunii noastre educaționale. Elevii de astăzi, chiar dacă nu v-au cunoscut personal, beneficiază direct de pe urma muncii dumneavoastră. Ei studiază în săli de clasă în care se predă pe baza standardelor de excelență pe care le-ați stabilit, sub îndrumarea unor cadre didactice care se străduiesc să ducă mai departe tradiția pe care ați creat-o. Ne dorim ca această întâlnire să fie mai mult decât un simplu eveniment. Ne dorim să fie o punte între generații, un prilej de a împărtăși experiențe, de a asculta povești și de a învăța din înțelepciunea dumneavoastră”, a declarat, în cuvântul său, prof. Daniela Margin.
„Împărtășește cu noi bucuria acestei zile mama mea, învățătoarea Livia Martin, căreia îi mulțumesc pentru ceea ce suntem azi eu și frații mei”, a adăugat, emoționată, prof. Daniela Margin.
Directorul unității de învățământ le-a mulțumit tuturor celor prezenți pentru ceea ce au lăsat în urmă, pentu ceea ce au dăruit școlii în anii în care s-au aflat la catedră.
Dascălii pensionari au primit flori și câte un cadou simbolic, iar câțiva elevi ai unității de învățământ le-au oferit invitaților un scurt moment artistic.
„M-am pensionat în urmă cu 31 de ani. Am 87 de ani şi am venit totuși la școală, îmi pare bine că am putut să vin. Le doresc dascălilor din noua generație să reziste la tot ce urmează și să depună eforturi, măcar cât am depus noi, generația veche, pentru binele țării şi al lumii.
Această şcoală înseamnă pentru mine primul an de învățământ în Zalău, înseamnă prima clasă a I-a A, înseamnă clasa de muzică, prima pe oraș, înseamnă sute de elevi la care le-am fost nu numai învățătoare, ci și prietenă, cu care corespondez și acum cu toată plăcerea și mă vizitează neașteptat de mulți. Și mă gândesc cu plăcere și cu oarecare strângere de inimă la anii de școală”, ne-a mărturisit Doina Gavriș, învățătoare, în vârstă de 87 ani, decana de vârstă a cadrelor didactice pensionate.
După evenimentul de la școală, toți invitații s-au reunit în jurul unei mese festive, unde poveștile au curs neîntrerupt: despre generații de elevi, despre emoțiile primului clopoțel și ale ultimei ore de curs.
Astfel de evenimente nu sunt doar gesturi frumoase, ci adevărate lecții de recunoștință pentru întreaga comunitate. Ele ne reamintesc că școala nu este doar un loc, ci o familie, iar dascălii, chiar și după ce se retrag din catedră, rămân pentru totdeauna în sufletul acestei familii.
