Unele dintre cele mai deranjante handicapuri ale societatii romanesti sunt jena, nepasarea si indiferenta fata de semenii aflati in suferinta, fata de persoanele cu dizabilitati. Desi am intrat, vorba vine, in Europa, nu facem deloc dovada acestui ….parteneriat. Ceea ce se intampla dincolo de granitele tarii, in multe domenii, nu se reflecta la noi. Bunaoara, “tratamentul” oferit de comunitate acestei categorii defavorizate, este taman invers. Si asta in ciuda asaltului informational, a eforturilor celor care activeaza in domeniul social, dar mai ales, a invataturilor crestinesti pe care le auzim (si poate doar cu auzitul ramanem) duminica de duminica la biserica. Zilele trecute, una dintre comunitatile urbane ale Salajului a avut ocazia de a se apropia, de a cunoaste viata persoanelor cu handicap, tineri si varstnici, si de afla cum sunt ei tratati si recuperati, unde locuiesc, cum isi petrec zilele. A fost un prilej de a intinde o mana unul altuia, simbolic vorbind, de a deschide o punte intre suflete. Ar fi fost o ocazie de a aduce cuiva o bucurie. Pentru acesti oameni, imobilizati intr-un scaun cu rotile, ori tintuiti pentru totdeauna intr-un pat, prezenta unui vizitator aduce enorm de multa bucurie. Asa cum se pot exprima ei, fiecare in felul sau, iti arata ca esti binevenit, iar cand mai vezi si ca in coltul ochilor ori pe obraji se preling lacrimi, nu poti sa pleci indiferent. Multi dintre acestia fie ca nu mai au pe nimeni, fie ca au, dar prea putin le pasa, prea rar ii cauta. Fata de ei, zilele trecute, comunitatea s-a facut de rusine, in frunte cu primul oficial al ei. Actiunea a reunit un numar restrans de vizitatori, intre acestia numarandu-se cei mai buni prieteni, cei care an de an au fost alaturi de reprezentantii institutiei si de persoanele institutionalizate aici. Este dureros sa constati cata diferenta exista intre participarea la astfel de actiuni si inaugurarea unui supermarket, unde lumea, si chiar lumea buna, se calca pe bombeu pentru ofertele promotionale. De ce nu s-ar fi putut intrece si la astfel de actiuni de suflet? N-au facut decat sa puna-n aplicare vorba “la placinte inainte, la razboi inapoi”. Dar in acest caz, te intrebi, al cui e handicapul?

Post Views: 97