O comunitate de varstnici care nu a mai vazut de zece ani cununie sau botez. Singurele evenimente sunt parastasele si pomenile. Investitiile sunt zero si, orice ai face, tot pe minus iesi.
Satele salajene de deal sunt tot mai sarace. Oamenii sunt tot mai putini, iar cei care supravietuiesc in aceste locuri, in care prosperitatea mai traieste doar prin amintiri isi vand pamaturile la preturi derizorii si animalele pe capete. Din an in an optimismul acestor fiinte a inceput sa dispara. In Ciglean in Dealul Corbului, in Cozla ori Testioara, cei batrani mai au regrete pentru ce se intampla in jurul lor, tinerii insa imbatati de intrrnet pleaca fara sa se uite in urma. De la invitatia cu zambetul pe buze cu care incepe poveste fondurilor europene si pana la deznodamantul in care taranul se vede cu banul in traista este o cale lunga si nu poti sa razbesti pe ea numai daca dansezi pe muzica oferita de Bruxelles. Deocamdata in satele de deal si munte ale Salajului nu au aparut nici ferme moderne, nici investitori, nici sere de legume si flori si nici alte investitii care sa le schimbe cu adevarat fata. In aceste conditii multi oameni din mediul rural traiesc din mila primariilor sau din pensii modeste, iar la varsta lor nu mai au unde sa mearga. Spuneam ca din an in an optimismul acestor oameni a inceput sa dispara, pentru ca in multe sate administratiile locale s-au impotmolit prin ungherele birocratiei, iar satenii nu mai au posibilitatea sa tina nici macar o vaca sau o capra care sa le dea portia zilnica de supravietuire. „Nu mai avem nici capre in sat” imi zice ingandurat si trist un barbat de vreo 70 de ani din satul Testioara comuna Surduc. Omul imi explica faptul ca nu mai are cum sa le tina, nici el, nici vecinii lui. Cu toate ca laptele de capra mai „improspata” plamanii plini de astm si silicoza ai minerilor de altadata din Testioara. Septuagenatul face un calcul cu voce tare; caprarul ne cere 20 de lei de capra, trei mancari si tigari. Pana la toamna pretul pazitului este mai mare decat pretul cu care si-ar putea vinde capra. La vaci este tot asa. De altfel, ciurdarii, caprarii, ciobanii, porcarii, oameni care isi castigau cinstit bucata de paine si care totodata erau continuatorii unor traditii, despre care ne amintim tot mai rar au cam disparut. In paranteza fie spus si vanzatorii au disparut din Testioara pentru simplul motiv ca in sat nu exista de cativa ani buni un amarat de magazin. Cei 60-70 de pensionari, locuitori ai satului merg sau trimit dupa paine, ulei si zahar care pe unde pot. Numai ca in madularele lor imbatranite isi face tot mai mult loc reumatismul si drumul pana la Surduc li se pare un calvar. Nu cu mult timp in urma Consiliul Local Surduc a aprobat un proiect care are ca obiectiv transfor-marea cladirii fostei scoli, in camin cultural, cu un spatiu destinat si comertului… infantil, un fel de ABC cu cele strict necesare supravietuirii. Caminul cultural nu ca ar fi de trebuinta in sat pentru activitati de profil, el va fi dotat cu mobilier si vesela necesare anumitor evenimente mai nedorite, parastase, pomeni, ca de cununat nu s-a cununat, nici botez nu a fost de vreo 10 ani in Testioara. Analele invatamantului din Testioara ne spun ca la scoala din sat a profesat ca invatator tatal poetului Adrian Paunescu, iar poetul insusi a stabatut cararile asezarii si acum si in copilarie. Poate si de aici cunoscutele versuri: „Enigmatici si cuminti/ Terminandu-si rostul lor/ Pe pamant se sting si mor/ Dragii nostri dragi parinti/ Cheama-i Doamne inapoi/ Ca si-asa au dus-o prost…”
Solutii de economisire
Pentru a rezista financiar vremurilor in care traim, suntem nevoiti sa ne adaptam obiceiurile la posibilitatile financiare actuale, semnificativ diminuate de reducerea salariilor in majoritatea domeniilor, dar si de scaderea puterii de cumparare. Adaptare inseamna, in primul rand, renuntare la tot ce este foarte scump si nu este de stricta necesitate.

Post Views: 104