”Ni se cere sa avem simtul tragic si eroic al existentei. Si sa nu le luam in tragic. Sa iesim din noi, sa nu ne gandim la noi. Sa consideram fericirea drept prima noastra datorie. Sa fim curajosi si indrazneti. Sa avem drept scop suprem dobandirea vietii vesnice. Sa vedem in crestinism reteta perfectei fericiri…si totodata doctrina torturarii fiintei de catre un Creator hotarat sa ne vindece de ale lumii.” ( Jurnalul Fericirii, Nicolae Steinhardt)

rn

Buna sa va fie inima dragi cititori!

rn

Astazi vreau sa va impartasesc cu multa emotie si drag cateva cuvinte despre Nicolae Steinhardt si al sau unic jurnal al fericirii- un suflet frumos si special, de o generozitate totala..o traire eroica- si o comoara de nepretuit lasata tarii romanesti si credintei crestine pe care le-a iubit cu o dragoste fara masura, pana la ultima suflare.
Nicolae Aurelian Steinhardt a fost un scriitor, critic literar, jurist, doctor in drept constitutional si publicist roman de origine evreiasca.
In perioada opresiunii comuniste, el refuza calitatea de martor al acuzarii in procesul Constantin Noica-Dinu Pillat, astfel este arestat de securitate si intemnitat in inchisorile comuniste de la Jilava, Gherla si Aiud. In timpul petrecut in detentie este supus la tratamente greu de imaginat, batai crunte, reeducare, munca silnica si umilinte de tot felul…dar toate acestea in loc sa franga un spirit..dau nastere intr-un mod supranatural, unei noi inimi, unui erou, unei marturii de credinta si de viata minunate..coplesitoare. Hranita de aceste trairi apare si Jurnalul fericirii- o capodopera de capatai pentru literatura romana, opera exploziva de lumina si pozitivism, lucru incredibil, date fiind conditiile in care a fost scrisa cartea.
Fiind in inchisoare, dar atras de crestinism inca din copilarie, Nicolae hotaraste sa raspunda cat mai curand acestei chemari, astfel, la data de 15 martie, la Jilava, primeste botezul de la monahul ortodox Mina Dobzeu, sustinand mereu ca botezul l-a primit in numele ecumenitatii si fagaduind sa lupte pentru aceasta cauza si dupa ce va iesi din inchisoare. Indragostit de tara, de cultura si traditia romaneasca, Nicolae devine acum si un inflacarat marturisitor al crestinismului, al lui Hristos, al vietii eroice, al binelui, al crucii si al daruirii totale prin credinta. Trecerea la religia crestina il va transfigura si ii va schimba total modul de gandire si de traire.
Iata cateva spicuiri din jurnal, care nadajduiesc sa va inbie in a-l citi cu inima dornica si deschisa:
”Celula 34 e un fel de tunel intunecat si lung, cu numeroase si puternice elemente de cosmar..canal rece..profund ostil..iad decolorat. In locul acesta aproape ireal de sinistru, aveam sa cunosc cele mai fericite clipe din viata mea.. Cine a fost crestinat de mic copil nu are de unde sa stie si nu poate banui ce inseamna botezul.. Asupra mea se zoresc clipa de clipa tot mai dese asalturi ale fericirii.. Vasazica este adevarat ca botezul este o sfanta taina, ca exista sfintele taine..nou, sunt un om nou! Durerea se preface in fericire extatica si inaltatoare.”
”Lumea e alta pentru credinciosul coplesit de fericire- exact ca pentru un artist in clipe de inspiratie.”
”Pana in clipa in care il primim pe Hristos, nu stim ce-i cu lumea. Nu vrem sa admitem ca exista si taine, asta-i nenorocirea!”
”Ma copleseste convingerea ca suferintele au sens, ca viata toata nu se poate sa nu aiba sens..de ce-i este omului de astazi foame? De iubire si de sens.”
”Nu e nevoie sa fi stat mult in inchisoare. Ce este omul, care-i cu adevarat conditia umana, cum stau lucrurile cu noi- si ca Hristos e acolo la doi pasi, ca te vede, ca te-a vazut dintotdeauna- se intelege in cateva minute. Restul de ani e timp irosit.”
”Crestinismul e cel mai formidabil happening..crestinismul transforma suferinta in bucurie..crestinismul e de toate, dogma, mistica, morala..nu exista medicament mai eficace..el da pace, liniste, odihna..Nu inteleg cum de nu vad pelerinii aventurilor si petitionarii fericirii ca trec pe langa ceea ce cauta.”
”Cine crede ca religia crestina e un indemn la natangie, se insala amarnic. Amarnic se insala si cine crede ca e scoala a slabiciunii si miorlaielii.”
”Parca Hristos ne cere sa lucram dupa soroace si regulamente, ca la banci. Atata timp cat nu iesim din contabilitate nu putem nici pretinde nici concepe paradisul.”
”Viata nu e usoara, e un fel de moarte. Noi tot zicem, viata e asa si pe dincolo..dar poate ca nici nu stim ce e viata adevarata..poate ca bajbaim printre confuzii ale unui vag limbaj.”
”Numai crestin fiind ma viziteaza- in pofida oricarei ratiuni- fericirea, ciudat ghelir. Numai datorita crestinismului nu umblu, crispat, jignit, pe strazile diurne ale orasului si nu ajung sa fiu si eu unul dintre acele cadavre pe care le poarta vii, apa curgatoare a vietii.”
”Crestinismul e o minune care-ti taie rasuflarea!”
Dragilor, pentru Nicolae Steinhardt inchisoarea a fost ”academie si altar”, el devenind pentru noi toti un model demn de urmat in vremuri de inputinare a tuturor valorilor..Nicolae devine un spirit care-si asuma o lege, o credinta, o morala..atragandu-ne mereu atentia ca omul este o fiinta care sufera si care poate fi salvata doar prin credinta. Autorul ne invata in scrierile sale cum sa gasim puterea sa imbratisam adevarul si suferinta, sa ne descoperim adevarata demnitate, indemnandu-ne la un crestinism autentic, viu, asumat… si nu formal. Dupa iesirea din inchisoare Steinhardt hotaraste sa imbrace vesmantul monahal, petrecandu-si ultimii ani ai vietii in manastirea Rohia- locsor curajos, simplu si plin de iubire, asemeni sufletului sau.
In final, va invit sa facem impreuna o reflectie asupra acestor cuvinte de invatatura lasate mostenire de catre autor in incheierea jurnalului:
”Am intrat in inchisoare orb, cu vagi strafulgerari de lumina..si ies cu ochii deschisi; am intrat nemultumit, ies cunoscand fericirea; am intrat nervos, suparacios, sensibil la fleacuri, ies nepasator; soarele si viata imi spuneau putin, acum stiu sa gust felioara de paine cat de mica; ies mai presus de orice admirand curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies impacat: cu cei carora le-am gresit, cu prietenii si dusmanii mei, ba si cu mine insumi.”
Fie ca aceasta profunda si autentica marturie de viata sa ne inspire si sa ne fie de mult folos sufletesc! O zi minunata! Pace si bine!

rn

 

Post Views: 93