Dascal vrednic si erudit, revizor sef (inspector general) al invatamantului salajean dupa Marea Unire (1919-1930), primar al orasului Zalau si publicist de marca, Ioan Mango se inscrie, la loc de cinste, in galeria personalitatilor marcante din generatia Marii Uniri care si-au desfasurat activitatea in judetul Salaj.

rn

Formarea profesionala

rn

S-a nascut la 19 ianuarie 1876 in localitatea Fildu de Sus, judetul Cluj la vremea respectiva, iar dupa 1968 a fost arondat la judetul Salaj.
A urmat cursurile scolii primare confesionale greco-catolice din Fildu de Sus si la scoala de stat ungureasca din Huedin. S-a inscris, apoi, la Gimnaziul Minorit din Simleu Silvaniei, de unde a trecut la Blaj. Aici a absolvit cursurile gimnaziale, fiind remarcat ca un elev bun, insa parintii sai nu aveau posibilitati materiale pentru a-l intretine la liceu. Din aceste considerente, la terminarea gimnaziului s-a inscris la scoala Normala greco-catolica din Blaj, care pe atunci se numea „preparandie” si pregatea noile generatii de dascali, de care duceau mare nevoie scolile confesionale romanesti.
in anul 1894, Ioan Mango a absolvit cursurile Preparandiei din Blaj, cu calificativul „Eminentie” si isi incepea cariera de dascal in conditii foarte vitrege pentru scolile confesionale romanesti, care pe langa dotarea precara si lipsa dacalilor calificati erau supuse unui proces de maghiarizare fortata tot mai intens.

rn

Dascal in Molosig si Margau. Activitatea scolara si pe taram cultural-national

rn

in anul scolar 1894/95 a predat la scoala din Molosig (Braisor) din judetul Cluj, care avea 4 clase primare, iar Ioan Mango era singurul invatator. Dupa primul an de predare, considerat ca an de practica pedagogica, Ioan Mango a sustinut examenul de titularizare, numit la vremea respectiva „cvalificatiune”, obtinand calificativul „cu lauda”. De mentionat ca din cei 43 candidati care s-au prezentat la titularizare au luat examenul doar 19 invatatori.
in toamna anului 1895, Ioan Mango a fost numit ca invatator titular la scoala confesionala greco-catolica din Margau. Aici a functionat, fara intrerupere, pana dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Activitatea lui Ioan Mango pana la Marea Unire nu s-a restrans numai la clasa. El s-a implicat cu toata energia in miscarile cultural-nationale ale vremii, in regiunea in care profesa. A fost membru activ si apoi presedintele despartamantului Morlaca a Reuniunii invatatorilor Greco-Catolici din Arhidieceza de Alba Iulia si Fagaras. A sustinut numeroase conferinte in cadrul reuniunii si in cele ale Astrei. De asemenea, a colaborat la revista „Foaia scolastica” din Blaj, doua dintre lucrarile sale fiind premiate de catre reuniunea amintita.
impreuna cu Iacob Boieriu a infiintat societatea pe actii „Zorile”, pe care a condus-o singur in anii grei ai Primului Razboi Mondial.
in ceea ce priveste pregatirea profesionala, el nu s-a multumit cu cunostintele acumulate in scoala, ci a inteles ca dascalul trebuie sa aiba o perfectionare continua. A citit mult, acumuland o frumoasa biblioteca. A participat la un curs de pomarit, care a avut loc la Cluj in anul 1901, iar in anul 1905 la un curs de economie.

rn

Inspector general al invatamantului salajean

rn

Avand in spate o bogata activitate scolara si extrascolara, dupa Marea Unire s-a aflat printre cei 10 invatatori recomandati de catre Consistoriul din Blaj Resortului Instructiunii (ministerului –n.n.) din cadrul Consiliului Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei.
Probabil si pe baza acestei recomandari, prin ordinul nr. 2893 din 16 aprilie 1919 al Consiliului Dirigent a fost numit in fruntea invatamantului salajean, in functia de revizor scolar (inspector general – n.n.).
Despre Marea Unire, despre importanta invatamantului si culturii in realizarea unitatii sufletesti a tuturor romanilor, Ioan Mango afirma urmatoarele: „Prin alipirea provinciilor romanesti am realizat unitatea politica si nationala si tara s-a marit. Dar ea trebue sa devina si puternica prin unitatea sufleteasca si culturala. Scoala si invatamantul unificat este chemat sa sadeasca si cultive in sufletul si inima copilasilor din cea mai frageda varsta aceste idei si sentimente.
Ne-am unit din atatea provincii cu felurite conceptii, mentalitati, traditii etc., cari azi stau fata in fata reclamandu-si fiecare dreptul de viata. Scoala este chemata, ca in unire cu toti factorii culturali sa lucreze la nivelarea si aducerea acestora intr-o cooperatie armonica, care este unitatea sufleteasca si culturala a neamului t…a.
Pentru ca invatamantul sa aduca roadele bune de toti dorite, pe langa buna pregatire si educatie a corpului didactic, reforma invatamantului, intensificarea controlului si alte imbunatatiri, va trebui ameliorata si situatia materiala a corpului didactic in asa masura, ca sa se poata ocupa esclusiv numai cu instructia si propovaduirea culturei si moralitatii”.
Slujba in fruntea invatamantului salajean nu a solicitat-o el, ci a primit-o, dupa cum sublinia mai tarziu Ioan Mango, „dupa multe meditatiuni si zbuciumari sufletesti, mai mult din considerare si respect” fata de cei care si-au pus increderea in el, fiindca isi dadea „bine seama de multe indatoriri si greutati cu care este impreunata”.
Greutatile cu care s-a confruntat la inceputul mandatului sau erau urmari ale primei conflagratii mondiale, ale Marelui Razboi, care a avut consecinte dezastruoase si asupra procesului de invatamant. insa, spunea Ioan Mango, pe langa pierderile materiale si de vieti omenesti, razboiul „a schimbat cu totul moralul si mentalitatea sobra de altadata a celor mai multi oameni”.
Pe cand in alte parti ale tarii invatamantul si-a reluat activitatea imediat dupa Marea Unire, in judetul Salaj Ioan Mango prelua oficiul de sef al invatamantului abia la 30 mai 1919, fiind insotit doar de secretarul Prefecturii, Iuliu Vaida, lipsind „chiar si cele mai elementare conditiuni de functionare”.
Localul Revizoratului scolar, care a servit la diferite scopuri militare era devastat, aflandu-se intr-o stare deplorabila. De asemenea, s-a confruntat cu o lipsa acuta de personal, fiindca functionarii din vechiul aparat nu au acceptat sa depuna juramantul fata de statul roman, iar personal nou nu era inca angajat, „deoarece necesitatea facea ca oamenii sa-si poata plasa munca in servicii mai avantajoase”. Astfel, luni de zile Ioan Mango a muncit aproape de unul singur, in conditii din cele mai vitrege.
in aceeasi situatie se afla si invatamantul salajean. in multe localitati nu mai existau scoli in limba romana, datorita procesului de maghiarizare fortata, iar in altele nu se putea functiona din cauza lipsei de invatatori. Multi dintre ei s-au jertit pe front, iar altii cautau functii mai bine platite. De asemenea, lipseau localurile de scoala sau fusesera devastate in timpul razboiului, precum cel din Mirsid, care a servit de grajd pentru caii soldatilor.
Ioan Mango gaseste necesara o astfel de reprivire in trecut, in momentul pensionarii, „si pentru motivul de a reaminti unele momente mai importante si a pune in adevarata lumina imprejurari si fapte necunoscute ori gresit interpretate, nu pentru cei de ieri, cari le-au trait, ci mai cu seama pentru cei de azi si maine, ca sa stie si ei, ca Unirea cea mare a neamului n-a adus numai bucurii si onoruri, ci mai cu seama indatoriri si raspunderi mari”.
Subliniaza ca si-a concentrat toata puterea de munca pentru a depasi aceste probleme, axandu-se pe problemele majore ale invatamantului salajean: introducerea invatamantului romanesc in localitatile in care nu exista; completarea si inmultirea posturilor; asigurarea si mai tarziu construirea unor scoli noi; pregatirea profesionala continua si intarirea prestigiului corpului didactic; organizarea de activitati culturale; infiintarea de biblioteci; imbunatatirea frecventei scolare.
in rezolvarea acestor probleme cruciale pentru invatamantul salajean, Ioan Mango a tinut sa cointereseze toti factorii scolari din judet, deoarece toti erau, spune el, „apostolii aceluias ideal al scolei romanesti”. Prin aceasta initiativa, a avut in vedere si „cultivarea armoniei” intre dascali.
A avut sansa de a fi inteles si sprijinit in demersurile sale de catre toti factorii de decizie aflati in fruntea judetului. La loc de cinste, ii aminteste pe Dr. Gheorghe Pop de Oarta, primul prefect al Salajului dupa Marea Unire, pe subprefectii Dr. Octavian Felecan si Dr. Iuliu Pop, precum si pe Ioan Deleu, primarul orasului Simleu Silvaniei. De asemenea, subliniaza ca a fost secondat exemplar de personalul Revizoratului scolar si de control, care l-au urmat neconditionat.
Pentru activitatea sa deosebita in fruntea invatamantului salajean in primii ani de dupa Marea Unire, in anul 1923 a fost decorat cu ordinul „Coroana Romaniei” in grad de cavaler, iar in anul 1926 cu medalia „Rasplata muncii pentru constructii scolare cl. I”. De asemenea, Comitetul administrativ al judetului Salaj i-a exprimat recunostinta in sedinta din 14 iulie si 8 decembrie 1921.

rn

Pensionarea

rn

Prin Decretul Regal Nr. 3630-1929 si art. 203 din legea pentru organizarea ministerelor, incepand cu data de 1 ianuarie 1930, Ioan Mango a fost trecut la pensie, dupa 10 ani si 7 luni cat a stat la carma invatamantului salajean. Reprivind in urma, „intocmai ca si calatorul ajuns in varful unui munte, dupa un drum greu si obositor”, Ioan Mango considera ca cei 11 ani au fost cei mai grei din viata sa.
La plecarea in pensie, invatatorimea salajeana i-a organizat o serbare grandioasa, pe data de 22 februarie 1930. Era, dupa cum spuneau mai multi intelectuali salajeni, printre care si Leontin Ghergariu, o recompensa nu numai pentru activitatea sa deosebita, ci si pentru raceala cu care a fost primit in Salaj, in anul 1919: „Dl. Mango a fost primit la venire cu raceala, chiar cu dusmanie, iar la plecare i s-au facut manifestatii de simpatie, nu numai de invatatorime, ci de toti intelectualii din Salaj, cum nu i s-au mai facut inca nimanui in acest oras”.

rn

Primar al Zalaului

rn

La inceputul anului 1930, in Romania interbelica au loc noi alegeri comunale si judetene. Primar al orasului Zalau a fost ales candidatul P.N.t., Ioan Mango.
Pe data de 2 septembrie 1931, Constantin Argetoianu, ministru de Interne, lua decizia de a dizolva Consiliul Local al orasului Zalau si a-l demite pe primarul Ioan Mango, ales in mod democratic in urma scrutinului din martie 1930. in mod oficial, decizia avea urmatoarea motivatie: „Avand in vedere raportul de ancheta facuta de catre Inspectoratul General Administrativ Regional Cluj asupra gestiunei orasului Zalau. Avand in vedere ca dupa cum se constata din raportul de ancheta Consiliul Comunal a orasului Zalau s-a facut vinovat de rea administratie si rea gospodarie.
Pe baza dispozitiunilor art. unic lit. A si B din legea pentru modificarea unor dispozitiuni din legea pentru organizarea administratiei locale”, se decide dizolvarea consiliului, impreuna cu primarul, ajutorul de primar (viceprimar) si Delegatia Consiliului Comunal.
in consecinta, era numita o Comisie Interimara, „care sa administreze interesele comunale pana la alegerea si instalarea unui nou consiliu comunal”. Ea avea urmatoarea componenta: profesorul si directorul liceului de stat din Zalau, Leontin Ghergariu, in calitate de presedinte (primar); Vasile Cloaje, fost primar inaintea lui Ioan Mango, Dr. Alexandru Szabo, avocat, Dumitru Mastan, Belizarie Alexandrescu, Alexandru Pop, revizor (inspector) scolar si Gregoriu Avram, proprietarul tipografiei „Luceafarul” din Zalau.
Pe data de 15 iunie 1932, prefectul judetului Salaj trimite ministrului de Interne urmatoarea telegrama: „in interesul unei bune administratii a gospodaririi orasului Zalau, rugam inlocuirea actualei Comisiuni interimare, propunand numirea unei noi Comisiuni interimare compusa din dnii Ioan Mango ca presedinte, Remus Rosca, Ioan Oncos, Vasile Toth, Dr. Szabó Alexandru, Dr. Szercsànyi Adalbert si Matias ?tefan ca membrii”.
A doua zi, ministrul de Interne trimite o telegrama Prefecturii judetului Salaj, prin care este anuntata ca prin decizia ministeriala nr. 11498 din 16 iunie 1932 a fost numita o noua comisie interimara a orasului Zalau, asa cum ceruse cu o zi inainte prefectul judetului, Gheorghe Pop de Oarta. De asemenea, prefectul era rugat sa ia masuri pentru instalarea oficiala a comisiei si depunerea juramantului de catre noii membri.
Pe data de 17 iunie 1931, prefectul judetului Salaj ii instiinteaza pe noii membri ai Comisiei Interimare a orasului Zalau in legatura cu decizia ministeriala si ii invita la sediul Primariei Zalau chiar a doua zi, 18 iunie, ora 10, pentru a depune juramantul si instalarea in functia in care au fost numiti. De asemenea, instiinteaza Primaria orasului Zalau, rugandu-i sa ia masuri pentru convocarea membrilor vechii comisii interimare „pentru indeplinirea formalitatilor de predare”. Asadar, Ioan Mango revenea in functia de primar .

rn

Director de ziar

rn

La data de 31 mai 1934, la Zalau a avut loc Congresul organizatiei judetene a P.N.T. Au fost discutate probleme de natura organizatorica, precum si necesitatea editarii unei gazete proprii, deoarece Alexandru Aciu, care fusese proprietar al ziarului Gazeta de Dumineca s-a mutat la Cluj. in acest context, se ia decizia tiparirii altei gazete sub numele de Salajul Nou, „care sa fie vestitorul a tot ce sfatuim, ce muncim si ce trebuie sa cunoastem in judetul nostru, din Tara si strainatate”. in functia de redactor si administrator al noului oficios judetean al P.N.t. a fost desemnat Ioan Mango.
Din pacate, noul ziar a avut o existenta scurta: primul numar a aparut la data de 8 iulie 1934 si si-a sistat activitatea cu nr. 19 din 23 decembrie 1934.
Referitor la starea civila a lui Ioan Mango, am aflat doar ca in momentul pensionarii nu era casatorit, dar din necrolog reiese ca pe sotia sa o chema Elena Cibula Mango si nu aveau copii. Probabil ca s-a casatorit dupa pensionare.
Dupa o viata intreaga dedicata luminarii cararii spre stiinta si adevar a zeci de generatii de elevi, si dupa ce a pus bazele invatamantului salajean in cadrul Romaniei Mari, Ioan Mango trece la cele vesnice la Zalau, pe data de 14 iulie 1943, la varsta de 67 ani. inmormantarea a avut loc pe data de 16 iulie. Se stingea din viata unul dintre ultimii dascali vrednici ai Salajului.

Post Views: 227