Ziua bună, dragi cititori!

Trei broscuțe brave se aventurară într-o zi departe de lacul în care trăiseră întotdeaua și o porniră și ele prin lume. În apropierea lacului era o fermă frumoasă.

Broscuțele noastre își începură periplul prin bătătură. Le zăriră însă două găini care, cu gura apă, se repeziră asupră-le cu ciocurile lor ascuțite, bucuroase că astfel vor mai schimba și ele meniul.

Dar broscuțele noastre erau deștepte și cutezătoare. Tocmai în acea clipă, fermierul așeză în fața intrării în grajd bidonul de lapte. Din două salturi uriașe, cele trei broscuțe se azvârliră în bidon. Se pomeniră că înoată în lapte. La început, se simțiră bucuroase și entuziaste. Apoi însă începură să se îngrijoreze. Trebuia neapărat să iasă de acolo cât mai curând, întrucât un fermier înfuriat era mai rău decât niște găini…

Încercară ele iar și iar să iasă, însă gura bidonului era strâmtă, iar pereții săi metalici- netezi și lunecoși.

Cea dintâi broscuță era cam fatalistă. Se trudi un pic și apoi zise:

  • Nu vom ieși niciodată de aici. Acesta este sfârșitul.

Se lăsă să lunece și se înecă.

Cea de-a doua broscuță era o intelectuală, cunoscând multe despre lichide, salturi și legile fizicii. Făcu iute niște calcule ținând cont de distanța până la gura bidonului, de diametrul acesteia, de forța necesară pentru săritură, de greutatea sa, de legea gravitației și accelerației. Găsi formula corectă și făcu săritura cu multă putere. Dar…nu ținuse seama de mânerul bidonului, așa încât dădu teribil cu capul de acesta, își pierdu simțirea și sfârși amărâtă pe fundul recipientului.

Ce-a de-a treia broscuță nu înceta nici o clipă să înoate din răsputeri pentru a rezista. Laptele se transformă în unt, lunecos el –dar solid- și astfel broscuta noastră izbuti să sară cu ușurință afară.

Un vechi proverb african ne spune că în Africa, în fiecare dimineață, se trezește un leu. El știe că trebuie să alerge mai repede decât gazela pentru a o prinde, fiindcă altminteri va muri de foame.

În același timp, în fiecare dimineață, se trezește și o gazelă. Ea știe că trebuie să alerge mai repede decât leul, fiindcă altminteri își va pierde viața.

Dragilor, când ne trezim dimineața, să începem să alergăm. Chiar dacă circumstanțele sunt ostile, să nu deznădăjnuim nicicând, să luptăm din răsputeri pentru a rezista.

Dar, să nu uităm…să nu punem niciodată supraviețuirea pe primul plan atunci când mijloacele pentru a o dobândi nu mai sunt morale. Întotdeauna, în viața noastră, scopul bun să nu justifice mijloacele rele.

Nu e numai imediatul care trebuie salvat, ci, mai mult, viitorul care trebuie îngrijit.

Să reflectăm împreună!

Post Views: 131