In această zi se face amintire de două fapte de seamă din istoria Bisericii Creştine, şi anume: aflarea Sfintei Cruci a Mantuitorului in zilele impăratului Constantin cel Mare şi readucerea ei la Ierusalim după ce a fost răpită de către perşi, in zilele impăratului Heraclie. Vom stărui puţin asupra primului eveniment. Impărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, ar fi avut un vis minunat, in care Dumnezeu i-a cerut să meargă la Ierusalim şi să caute Crucea pe care a fost răstignit Hristos. In anul 326 ea a plecat la Ierusalim, dar aflarea Crucii nu a fost un lucru uşor, ci ea a necesitat lungi şi grele cercetări. Pe Golgota, pe locul unde fusese răstignit şi ingroapat Hristos, impăratul roman Adrian, la anul 119 a construit un templu păgan. Acum cand Elena caută Crucea lui Hristos, din porunca impăratului Constantin cel Mare, a fost dăramat templul păgan, şi săpandu-se au fost găsite trei cruci. Care din ele a fost cea a Domnului s-a descoperit printr-o minunată inviere a unui mort, ce a fost atins de Sfanta Cruce a lui Isus. Multă lume a alergat atunci să se inchine Sfintei Cruci, incat patriahul Ierusalimului Macarie a fost nevoit să o inalte deasupra amvonului, in văzul tuturor. Poporul a ingenunchiat in faţa ei, strigand: “Kirie eleison!” (Domne miluieşte!). In amintirea acestei intamplări, Biserica a randuit sărbătorea Inălţării Sfintei Cruci, şi de atunci, cinstitul Lemn a devenit una din cele mai preţioase relicve ale creştinătăţii.