Ziua bună, dragi cititori!

   O broască țestoasă viețuia în pace la țară. Într-o bună zi, o vară de-a ei care locuia la oraș o pofti să-i facă o vizită. Arzând de dorința de a vedea și ea un pic lumea, țestoasa de la țară primi invitația.

    Distanța nu era mare, până acolo nu era mai mult de un kilometru, dar pentru țestoasa noastră însemna cale lungă. Își făcea totuși iluzii că drumul nu-i va lua mult timp și o porni abia în dimineața următoare.

    Plecă fredonând ceva. Și merse ea, și merse… Pe la amiază, țestoasa noastră străbătuse doar câteva sute de metri. Când auzi că un clopot bătea de douăsprezece ori, izbucni:

  • Ce clopot nătâng! Nu a trecut nici un ceas de când am ieșit din casă și iată că bate la amiază. Nici un orologiu nu merge bine și toți clopotarii sunt niște incompetenți!

   Și merse ea, și merse… Soarele apuse și apărură stelele tremurătoare, iar țestoasa noastră nu făcuse nici jumătate din cale. Înfuriată cum nu fusese niciodată, țestoasa noastră se apucă să ocărască:

  • Lumea nu mai este ce era odinioară! Soarele apune mai devreme, stelele răsar fără a mai ține seama de ceasuri și ziua nu mai e făcută din douăzeci și patru de ore!      

Și, mormăind, porni iar la drum, blestemând drumul, cu prea multe pietre și prea întortocheat.

(Bruno Ferrero, Trandafirul de mare preț)

Dragilor, mereu găsim un motiv să-i găsim responsabili pe ceilalți, în timp ce o mare răspundere o purtăm fiecare dintre noi.

”Fiecare făcea ce era drept în ochii lui”( Judecători 21:25) – este un rezumat al lumii în care noi trăim astăzi. Vedem în fiecare zi consecințele unei societăți care face ceea ce este corect în propriii săi ochi. Lumea modernă se eschivează și nu crede în noțiunea de păcat. Lumea psihologiei indică toate raționamentele externe imaginabile pentru a explica de ce oamenii acționează așa cum o fac, spunând că păcatul este cauzat de factori externi și că poate fi pus pe seama educației sau a situației financiare.

Problema păcatului este eminamente internă. Însuși Iisus a subliniat acest lucru printr-o confruntare cu elita religioasă a Israelului care era obsedată de aparențe și religiozitate – ”din inima omului ies gândurile rele, nebunia, mândria, lăcomiile…”

Așadar, răul din lume este o expresie a problemelor noastre de inimă.

Noi oamenii avem nevoie urgentă de o resuscitare, de inimi noi, de o viață interioară nouă, pentru ca exteriorul să capete contur și coerență. Doar cei care trăiesc această schimbare realizează în profunzime procesul distructiv care se petrece în lume și faptul că, înainte de a fi un conflict fizic, pe care îl vedem, trăim un conflict cosmic, de o mare anvergură.

Vă invit să reflectăm împreună! Toate cele bune!

Post Views: 7