Redacția
Viţelul trebuie alăptat in prima oră de viaţă cu colostru, bogat in săruri minerale şi substanţe proteice.
Acesta conferă viţelului imunitate faţă de multe boli.
Viţelul fătat pe paie uscate sau pe o panză uscată de sac trebuie alăptat in prima oră de viaţă sau cel mult o oră şi jumătate de viaţă. „n perioada de maxim o oră şi jumătate colostrul nu pierde nimic din calităţile sale. Inainte ca viţelul să fie dat la vacă pentru a suge colostul sunt necesare o serie de operaţii. Se indepărtează mucozităţile existente de pe botul şi nările viţelului. Dacă cordonul ombilical nu s-a rupt singur, acesta se va tăia la 10 centimetri faţă de abdomen cu o foarfecă dezinfectată, iar apoi locul tăiat va fi tamponat cu tinctură de iod. Se şterge viţelul cu o carpă sau cu un şomoiog de paie pană la uscare. Apoi viţelul se lasă să fie lins de vacă. Concomitent se acordă următoarele ingrijiri vacii: se şterge şi ea cu o carpă uscată; se administrează o băutură de apă călduţă (37-39 grade Celsius), in care s-a pus o mană de sare şi două maini de tăraţe; se urmăreşte să elimine invelitorile la 3-6 ore de la fătare; se urmăreşte să elimine lichidele (loşii) pană la 16 zile de la fătare.
Inainte ca viţelul să fie dat la vacă, ugerul vacii trebuie spălat cu apă călduţă, iar din sfarcuri se vor indepărta primele picături de colostru. După primul supt viţelul se indepărtează de la vacă. In primele şase zile viţelul trebuie dat la supt de 5-6 ori pe zi. Un mod de alăptare eficient constă in hrănirea viţeilor natural timp de cinci zile. Astfel viţeii sunt lăsaţi langă vacă timp de cinci zile, cat cosumă colostru. Apoi sunt izolaţi in boxe sau cuşti individuale, unde se continuă alăptarea cu substituenţi de lapte şi lapte natural. In primele două luni consumul de lapte este de 6-7 litri pe zi, in luna a treia laptele scade treptat de la 5 litri la 3 litri, iar in luna a patra consumul scade la un litru. Inţărcarea viţeilor se face atunci cand fiii vaci s-au obişnuit să consume mai multe fibroase şi concentrate şi mai puţin lapte. In gospodăriile ţărăneşti inţărcarea viţeilor se face de regulă la şase luni, cand tăuraşii ating 180 de kilograme, iar viţicile 160 de kilograme.
Incă se mai poate semăna
Nu este cazul să ne fie jenă că pe ogoarele ţării intalnim tot mai multe tractoare şi utilaje care contiună să insămanţeze după perioada optimă agrotehnică. O fac in această toamnă şi confraţii noştri comunitari,
mult mai exigenţi şi dotaţi tehnic decat majoritatea fermierilor romani.
Adevărul este că in această toamnă zilele bune de lucru in camp le-ai putut număra pe degete. Aşa că, susţin specialiştii, trebuie semănat şi in afara perioadei optime, dar producţiile obţinute nu vor fi aceleaşi ca atunci cand semănăm in epoca optimă. Exitstă riscul unor randamente mai scăzute. Dar nu intotdeauna, pentru că graul, de pildă, poate ierna şi ca bob incolţit in pămant. Cine seamănă tarziu trebuie să practice densităţi mai mari. Condiţia este ca lanurile semănate tarziu, care pornesc cu un handicap din punct de vedere al creşterii plantelor să fie stimulate să crească in primăvară, printr-o fertilizare adecvată, mai ales cu azot. Pentru a avea o certitudine a realizărilor, condiţia este ca sămanţa să fie de calitate. Ea trebuie să aparţină unei categorii biologice superioare şi unui soi zonat. „n general, calitatea seminţei se vede bine atunci cand semănatul ate loc in afara perioadei optime. „n această perioadă şi pe o asemenea vreme primăvăratică incă se mai poate semăna grau, orz, rapiţă pentru ulei, triticale.
Tăiatul viţei de vie incepe de pe-acum
Tăieria viilor se poate efectua toamna, iarna sau primăvara. In zonele in care iernile sunt aspre, tăierile se execută toamna şi primăvara, iar in cele cu ierni blande, in tot cursul perioadei de repaos.
Tăierile de toamnă se execută imediat după cules şi pană toamna tarziu, in funcţie de vreme. Ele pot fi provizorii (trăieri de uşurare), in trecerea de la cultura protejată la cea neprotejată, sau definitive, unde iernile sunt blande şi nu există pericolul pierderilor de ochi din cauza ingheţului. Tot provizorii sunt şi tăierile care se aplică in zona de trecere de lacultura protejată la cea neprotejată, unde se practică in genere cultura cu cepi de siguranţă. Personal, incep tăierea viţei de vie, la circa două săptămani, după căderea frunzelor, cand migrarea din frunze a tuturor substanţelor de rezervă, şi in parte din coardele anuale, multianuale şi chiar din rădăcini s-a realizat inainte de obliterarea tuburilor ciuruite. Tăierile de toamnă sunt foarte avantajoase fie numai pentru faptul că in primăvară iţi creează posibilitatea de a te ocupa de alte probleme in livadă, grădină şi camp, probleme care nu sufără amanare. rz, rapiţă pentru ulei, triticale.
