Redacția
Denumit foarte frecvent popular mărăcine şi spin, porumbarul este un arbust destul de spinos şi ramificat. Creşte prin locuri necultivate prin tufişuri şi pe marginea pădurilor. Tuplina are scoarţa cenuşie, puţin crăpată şi impreună cu ramurile poartă frunze eliptice, dinţate pe margini. Florile de culoare albă şi mirositoare sunt regulate, de tipul 5 şi apar inaintea frunzelor.
In scopuri terapeutice se folosesc florile şi fructele mature. Florile uscate au miros slab caracteristic, gust dulceag, astringent.
In această perioadă porumbarul dă in floare. Florile işi datorează activitatea terapeutică glicozidelor ceanogenetice şi flavonozidelor pe care le conţin. Florile au acţiune sedativă şi diuretic-depurativă şi se utilizează sub formă de infuzie doi la sută (două-trei grame de ceaiuri in 24 de ore), frunzele se administrează de două-trei ori pe zi ca sedativ şi diuretic, in dureri de stomac, in afecţiuni renale şi dischinezii biliare.
