E vremea concediilor si evident nu prea mai munceste nimeni, mai ales in sectoarele de stat. Apogeul sezonului odihnei il atingem acum, in luna august, cand senzatia de perioada de refacere, ne este accentuata de mareea de romani care se intorc acasa sa petreaca cu rudele cele doua-trei saptamani de concediu. N-au mai fost de un an intreg. Le este dor de casa, vin sa-si mai repare dantura, sau pentru alte proceduri medicale in acest sistem atat de impovarat de datorii si vaduvit tot mai mult de medici cu inalta calificare. O intrebare care nu este deloc o lauda mascata pentru sistemul de sanatate de la noi, este pur si simplu o intrebare. De ce nu-si rezolva problemele de sanatate in mult laudatele tari vestice unde-si castiga existenta? In starea de lancezeala care ne-a cuprins (asa cum se intampla in fiecare an) trec peste noi, pe langa noi, aproape prin noi, asa ca fantomele, bogatii de vesti, una mai minunata ca alta: salariile bugetarilor se maresc, dar nu se stie cand; dovada de mare bunastare, unii lideri ai puterii s-au gandit sa redeschida vechile economate din care pensionarii si cei cu venituri foarte mici sa cumpere produse alimentare de baza la preturi de second-hand; se anunta o noua scumpire a gazelor naturale si a energiei electrice, fondurile europene se absorb cu greu si fara eficienta economica; reorganizarea teritorial-administrativa nu este un subiect abandonat; nu sunt sanse pentru scaderea semnificativa a inflatiei… Si enumerarea poate continua. Dar acum nu se misca nimic din aceste vesti care altfel, atunci cand nu suntem anesteziati de soare, ne sunt subiecte de reflectie, nu pentru ca ar fi spectaculoase, ci pentru ca de ele depinde nivelul nostru de trai. Doar FMI este multumit ca ne-a dat semnale ca atare. Dar el este multumit pentru ca exista premisele pentru a-si recupera banii imprumutati, nu pentru ca noi o vom duce mai bine. Lucrurile nu sunt legate unul de celalalt. Multumirea Fondului nu-i tot una cu multumirea noastra. Si ce daca? Doar suntem in lancezeala.

Post Views: 79