Romania continua sa fie un paradox in Uniunea Europeana, si de ce nu pe intreg globul pamantesc. Dupa patru ani de criza economica, statul roman isi permite sa intretina peste noua milioane de asistati sociali, in conditiile in care doar 4,9 milioane de angajati contribuie la sistemul de asistenta sociala. Statistica este crunta. In Romania sunt 5,3 milioane de pensionari, 4 milioane de copii si adolescenti sub 18 ani, 1,2 milioane de bugetari, 400.000 de angajati din companiile de stat. Toti acestia sunt sustinuti din contributiile, taxele si impozitele platite de cei 3,1 milioane de angajati ramasi in mediul privat. Mai sunt 3-4 milioane de romani care practic nu se regasesc in nicio statistica, muncind fie la negru, fie in agricultura de subzistenta. In mai 2010, cand a anuntat necesitatea taierii salariilor si pensiilor, presedintele Traian Basescu spunea ca „statul arata asa, ca un om foarte gras care s-a catarat in spatele unuia foarte slab si subtirel, care este economia romaneasca”. Chiar daca mai face declaratii si promisiuni sub influenta bauturilor alcoolice, recunoscand chiar el asta, Basescu a avut dreptate de aceasta data. Asistatii social s-au obisnuit sa nu munceasca si sa astepte cu mana intinsa pomana lunara de la stat. Daca ii trimiti sa munceasca pentru salariul minim pe economie se uita urat la tine. Prefera sa doarma pentru 125 de lei, atat cat este ajutorul social pentru nefamilisti. „Nu cunosc” legea care-i obliga sa-si plateasca taxele si impozitele catre bugetul local, in schimb cunosc fiecare articol si alineat din legea venitului minim garantat. Analizele facute de guvern arata ca o persoana, doar stand cu mana intinsa, adica beneficiind de diverse ajutoare sociale, poate castiga mai mult decat un om care munceste pe branci opt ore pe zi.

Post Views: 70