În prezența imensității

Ziua bună, dragi cititori!

O veche legendă hindusă spune ca a fost o vreme când toți oamenii erau zei. Dar au abuzat atât de mult de divinitatea lor încât Brahma, stăpânul zeilor, s-a hotărât să le ia puterea divină și să o ascundă într-un loc unde le va fi cu neputință s-o găsească. Marea lui problemă însă era unde să găsească o ascunzătoare destul de bună pentru așa ceva. Atunci când zeii mineri au fost chemați la o consfătuire pe tema aceasta, ei i-au propus următoarele: ”Să îngropăm divinitatea omului în pământ.” La care Brahma le-a răspuns: ”Nu, asta nu-i de ajuns, pentru că omul va săpa și va da de ea”. Atunci zeii i-au replicat: ”În cazul acesta să aruncăm divinitatea în adâncul mărilor.” Brahma le-a răspuns din nou: ”Nu, pentru că mai devreme sau mai târziu omul va cerceta adâncurile tuturor mărilor și e sigur că într-o bună zi o va găsi și o va scoate la suprafață.” Atunci zeii au conchis:” Nu știm unde s-o ascundem, fiindcă se pare că nu există loc pe pământ sau în adâncul mărilor unde omul să nu ajungă într-o bună zi.” În clipa aceea Brahma le-a zis: ”Iată ce vom face cu divinitatea omului: o vom ascunde în străfundurile lui că acolo este singurul loc unde nu-i va trece prin minte să o caute.” De atunci încoace, încheie legenda, omul a făcut înconjorul pământului, a cercetat, urcat, plonjat, săpat în căutarea a ceva ce se afla în sine însuși.

Desigur că această viziune asupra lucrurilor nu este conformă credinței creștine, dar totuși ea ascunde în sine o intuiție autentică: există în om ceva tainic care ne depășește. Existența e ca lumina: n-o vâri în cufăr, ci ți se dă de îndată. Prin urmare, Dumnezeu ne-o dă în fiecare clipă ca atare, atât nouă cât și întregului univers. Așa că, dacă Dumnezeu ar fi neatent, fie și numai pentru un moment, totul ar dispărea. Însă creația presupune o prezență a lui Dumnezeu înlăuntrul fiecărui lucru în parte pentru a-i da existență: i se mai spune și în prezența imensității, pe motiv că nu are limite. Dumnezeu este viața și plinătate. El este prezent în regnul mineral, mai prezent în regnul vegetal, și mai prezent în regnul animal, cel mai prezent în viața fizică a omului și mai mult decât prezent în viața lui personală, conștientă și liberă.

La școală, la întrebarea adresată de profesor: ”În opinia voastră, unde este Dumnezeu?”, un micuț tresare plin de farmec: ”Dumnezeu este în Cer, pe pământ și în tot blocul!”

Copiii stiu să intuiască cel mai bine prezența lui Dumnezeu, dându-ne prin simplitatea si candoarea lor răspunsurile existențiale cercetate de mulți.

Vă invit la o reflecție! Toate cele bune!

(Pierre Trevet, Pildele unui preot de la Țară)