La sfarsitul anului trecut, in urbea de sub poale de Meses a avut loc un eveniment mai putin obisnuit. Este vorba despre lansarea albumului „Rost. Esente, gusturi, stari ro-manesti”, avandu-l ca autor pe cunoscutul fotograf Razvan Voiculescu. Autorul reuseste, prin arta fotografica, sa aduca povestile si chipurile „pastratorilor de Rost” in fata opiniei publice. Din cele 300 de pagini ale albumului, peste 60 sunt dedicate pastratorilor de traditii din Salaj. Desigur, toti acesti artisti si continuatori ai traditiilor sunt de o valoare exceptionala. I-am remarcat pe toti. Unul, insa, parca ne-a cucerit. Este vorba de Gheorghe Grec, din Ortelec, in varsta de 72 de ani, cel care de mai bine de o jumatate de veac face lemnul sa cante. Mai simplu spus, el este fauritor de viori.
Asa a inceput povestea viorilor
Badea Gheorghita, cum ii zic cei din zona, s-a nascut si traieste pe o ulita unde a avut si are inca vecini cateva familii de violonisti autodidacti. Acestia isi castigau existenta cantand pe la nunti si la balurile de odinioara. Aproape seara de seara faceau repetitii pe prispa casei, situata vizavi de locuinta lui badea Gheorghe. Azi asa, maine asa, adolescentul Gheorghe Grec a prins dragoste de cetera. Primele taine ale viorii le-a invatat cu vecinii tuciurii. Ar fi dorit sa aiba si el o vioara, dar viorile din comert erau scumpe, si apoi nici nu se ridicau la pretentiile lui Gheorghe Grec. Asa ca a purces la confectionarea propriei viori. Asta prin anii ‘60 ai secolului trecut. Vioara confectionata de Gheorghe Grec avea calitati deosebite, incat vecinii lui cantareti au ravnit la ea. Badea Gheorghita isi aminteste si acum ca de pe strunele ei se imprastiau in neant sunete clare si limpezi, incantand auzul celor din jur. Vestea i s-a dus cu repeziciune printre cei ce indrageau viorile. A primit fauritorul nostru primele comenzi. „Nu mi-am batut joc de meserie. Faceam viorile cu multa migala, cautam lemnul cel mai bun, cu rezonanta clara, iar oamenii apreciau asta”, ne povestea ieri badea Gheorghe.
Secretele unei viori reusite
Gheorghe Grec sustine si acum ca facea viori mai bune decat in comert. Din mainile lui au iesit peste 30 de cetere. Nici el nu stie exact cate, dar stie ca o parte dintre ele au ajuns si in strainatate. Lemnul ideal pentru rezonanta unei viori este cel din specia paltin si molid. Secretul este ca lemnul sa fie uscat natural, tras in scandura. „Am gasit la o casa veche, care era in demolare, o scandura de molid din care am confectionat una dintre cele mai reusite viori. Lemnul se procura greu, trebuie paltin sau molid cu diametrul de 40-50 de centimetri”, explica amfitrionul nostru. Într-adevar, am vazut cateva viori iesite din mana lui badea Gheorghe. Sunt adevarate bijuterii. Se putea observa fibra naturala a lemnului, se putea percepe o rezonanta plina de claritate.
În familia Grec, traditia nu apune
A cantat omul din Ortelec mult la viata lui. Era unul dintre cei mai renumiti ceterasi. La el veneau si alti fauritori de viori din judet pentru a „fura” din tainele meseriei. Gheorghe Grec a iubit si inca iubeste mult muzica populara. Pe cea veche si autentica. „Majoritatea cantecelor populare de azi sunt artificiale si contrafacute, ca un pom de Craciun din plastic”, constata cu amaraciune mesterul. Acum nu mai canta. Are trei baieti si o fata si tare ar fi vrut ca unul dintre ei sa indrageasca vioara. Dar nevoile i-au imprastiat prin tara si peste hotare. O unda de bucurie il invaluie, totusi, pe Gheorghe Grec. Cristi, nepotul sau de 22 de ani, are o inclinatie catre acest instrument, catre muzica populara si i-a promis bunicului ca va duce mai departe mestesugul si tainele fauririi viorilor.