Pescuirea minunată despre care ne vorbeşte Evanghelia are loc la inceputul relaţiei Mantuitorului cu ucenicii Săi. Domnul se afla langă lacul Ghenizaret şi invăţa mulţimea care se imbulzea să asculte cuvantul lui Dumnezeu. Langă ţărm erau două corăbii pescăreşti care aparţineau celor două perechi de fraţi: Simon(Petru) şi fratele Andrei, Ioan şi Iacob, fiii lui Zevedeu. Aceştia işi spălau mrejele, desigur supăraţi, că toată noaptea-cu tot timpul prielnic pescuitului şi cu toată truda lor- n-au reuşit să prindă peşte. De această dată, pescarii de pe malul Ghenizaretului, aveau un Oaspete deosebit, atras de sufletul lor curat şi de munca lor cinstită. Nu venise să-i admire sau să ceară ceva, nu intenţiona să cumpere sau să pescuiască cu ei. El venise ca să-i cheme la altă pescuire, la alt lac, cu alte mreji şi prin altă muncă, şi nu doar aici in Palestina sau doar intr-o oricare altă ţară, intr-o impărăţie ştiută ori neştiută, ci in cel mai mare ocean al lumii şi in marea cea mai adincă: sufletul omului. Iisus urcă in corabia lui Petru şi-l roagă să o indepărteze puţin de la uscat şi de acolo invăţa mai departe mulţimile. După ce i-a indestulat sufleteşte pe cei ce- L ascultau, ca un stăpan al mării şi ca Cel prin care toate s-au făcut i-a poruncit lui Petru: „Mană la adanc şi lăsaţi in jos mrejele voastre, ca să pescuiţi”. Simon, cinstit in sufletul lui, şi obosit de truda zadarnică a nopţii, neştiind cine-i porunceşte, fascinat totuşi de invăţătura lui Iisus, răspunde: Invăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvantul Tău, voi arunca mrejele”. Ascultarea de cuvantul Fiului lui Dumnezeu şi-a arătat in dată roadele. Slobozind mrejele, simţi că se petrece ceva: mrejele se umpleau, bărcile se inclinau. Cutremurat in fiinţa sa, privea la Iisus, dar nu ştia ce să creadă. Totuşi ca om indemanatic a chemat in ajutor pe ceilalţi pescari cu corabia lor, au umplut amandouă corăbiile cu peşte, incat erau gata să se scufunde. Speriaţi, crezand că le vine sfarşitul, neştiind că de fapt cu ei este Dumnezeu, Simon a căzut in genunchi, rostind in numele tuturor, rugăciunea iertării, salvării şi mulţumirii: „Ieşi de la mine Doamne, că sunt om păcătos”.Toţi pescarii au fost cuprinşi de teamă sfantă in faţa lui Iisus şi a puterii Sale dumnezeieşti. Ar fi vrut să nu se mai despartă de El niciodată; ar fi vrut să se impărtăşescă şi ei de această sfinţenie fără seamă.

Post Views: 70