Iarba paradisiaca si apa curata
S-a dus zapada, cata a fost, anul acesta nu prea multa. Au iesit in evidenta iar spatiile verzi, cate sunt, nici ele prea multe. Iar in iarba au rasarit din nou pachetele de tigari, dozele de bere, hartii, pungi de plastic, ambalaje pentru dulciuri, sticle mici de tarie sau mai mari, de doi litri, de bere, uneori cate o haina murata de iarna. In mai toate cazurile elementele de decor amintite fusesera indepartate. Dar bravii staruitori nu se lasa cu una cu doua si recompun continuu peisajul derizoriu. Intr-o zona mai circulata se reface degraba toata paleta de accesorii ale neglijentei. Un cetatean va arunca iar doze, sticle de plastic, si-n ajutorul lui vor aparea si altii cu mintea clara, iar cei mici (categoria este cuprinzatoare) vor pune la loc diferite foite de aluminiu in care au fost ciocolata, chipsuri etc. Se va spune „dom@le, nu este cultura”. Si poate partial afirmatia este adevarata, deoarece nu totdeauna educatia prisoseste. Dar pacatul vine dintr-un strat mai adanc al framantarilor interioare neformulate si avand urmatorul continut pentru multi dintre noi: „este spatiu public, inseamna ca este al nimanui. Intrebarea pe care ne-o punem este cand vom intelege ca tot ce-i spatiu public, parcul, malurile vaii, iarba de pe langa bloc sunt proprietatea tuturor, nu tinta dispretului comun? Apoi, pastrarea curateniei trebuie sa fie prioritara altor multe lucrari. Cum nu este cu putinta cunoasterea dinainte a nivelului de educatie al celor ce nu respecta spatiul public si nu putem intra cu totii in scoala, este bine sa insistam ca acelora care sunt in formare sa le imprimam respectul pentru valorile comunitare. Si, fireste, cei maturi sa ne purtam in orice imprejurare ca si cum un nestiutor ar avea nevoie de exemplul nostru. Atunci iarba iar va fi verde, paradisiaca, si Valea Zalaului cu apa curata.
